Opening: October 1, 2020

Replika Center for Educational Theatre, Bucharest

Director’s Intent

Working at Trapped in Covid-19 pandemic remains – for me – the period most loaded with questions about theatrical art, means and purpose. I respond with a critical comedy, a show turned into a movie, a movie turned into a filmed show. Through the intersection of the two I carry on my own research and tell you, together with the team, a story about us, those trapped on so many levels.


We are in a totalitarian empire, in the midst of a hidden pandemic. At the Health Parade, the little girl of the Minister of Culture says: “the emperor is coughing!”. But in this story, the crowd does not agree with the child, and the girl and her parents are locked in a secret place. The parents are looking for solutions to save themselves without knowing that the girl has a video camera hidden in her doll.

Production Team

Written by Maria Manolescu Borșa
Directed by Leta Popescu
Set Design: Gabi Albu
Sound Design: Andrei Raicu
Lighting Design: Radu Apostol
With: Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Silvana Negruțiu, Maria Cioclov

Filming: Andreea Lăcătuș, Leta Popescu, Radu Apostol
Editing: Andreea Lăcătuș
Make-up: Karina Dumitru
Photos: Isidor Popescu, Ioana Ofelia
Thanks to: Cristi Niculescu, Ovidiu Cioclov

Photo credit: Ioana Ofelia, film captures

Untold things


contemporary texts

premiered: 4 November 2021

Târgu Mureș National Theater, Liviu Rebreanu Company, Great Hall

Appropriate audience: 16+ years old

The director’s intention

The show “Untold Things” is a poetic comedy, a show about harsh truths about love being simply and naturally told. The show follows different types of love; maternal love, the almost mature in a marriage type of love, the love-lust honeymoon of lovers, and the functional love that works for married people, but it has lost its passion. Untold Things is mostly about today’s meanings of masculine and feminine, about the balance and dynamic between men and women, by looking at society’s norms, by looking at what is accepted and enforced, and by looking at today’s expectations of love.


Irina arrives at her colleagues’ country house, Tudor and Bogdan, two brothers who both love her and work with Irina at a publicist agency. In the three days and three nights they spend together, their main task is to make an addition for salami, but they start to confess things they never told each other. By meeting other simpler guys from the countryside, friends of the two brothers, Irina starts to see different perspectives and questions her relationship with her fiance, who waits for her to return, but she has to decide what to do.


Text: Leta Popescu and Maria Manolescu Borșa
Artistic direction: Leta Popescu
Dramaturgy: Mihai Păcurar
Music: Magor Bocsárdi
Stage movement/ Choreography: Mihai Mihalcea
With: Dan Rădulescu, Georgiana Ghergu, Cristian Iorga, Ștefan Dogaru, Laura Mihalache,Theo Marton, Ştefan Mura, Andi Gherghe, Mihai Crăciun, Luchian Pantea, Tiberius Vasiniuc
Prompter: Laura Moldovan
Technical direction: Stelian Chiţacu

Photo credit: Cristina Gânj (Bristena)



a performance about friendship
devised theatre

stage 1 – 22 November 2021

Teatrelli, București

The director’s intention

DUAL is an opportunity to see friendship beyond the cliched lenses and, at the same time, the performance represents a form of forever searching for the means of artistic expression. The starting point and inspiration behind the performance were conceptual artists such as Erwin Wurn and Csilla Klenyánszki, but with an added humour twist – that analyses the everyday aspects of human sculptures with fragile balance.


“DUAL, a performance about friendship” finds itself at the intersection of dance-theater, non-verbal theater, and object theater, with a purpose story of artists looking for something: three best friends meet to make a desert together. What seems like a normal and natural evening starts to accelerate with tension that leads to inner questions. The artists start to represent and transpose the opposite of their friendship with the help of different objects from the kitchen. What happens when trust is no longer available? Doubt starts to erode. What happens when trust disappears? Fear is born. “


Concept: Leta Popescu and Bogdan Spătaru

Performers: Geroge Albert Costea, Mihaela Velicu, Vlad Udrescu

Photo credit: Adi Bulboacă, Isidor Popescu



contemporary scripts

premiered: 30 June 2021

Apollo Theater 111, Bucharest

The director’s intention

What do we inherit from our mothers and what does it mean to be a woman? These are the questions that have been occupying my mind for as long as I can remember. In that sense, I also wanted to do this playwright that the Vanner Collective recommended and challenged me to do/build. The challenge was to find a balance between our view on femininity and feminism and the Canadian authors’ view. By blending and doing justice to both Romanian and Canadian culture, with huge differences between the feminine prototypes and the different cultural views on femininity, our hybrid performance was born. We are somewhere “in between”.


Cassandra is a writer who loses her voice the day she has to write and read her mother’s eulogy. Losing the mother figure in her life triggers a process of self-analysis in a comic-absurd way that leads Cassandra in her struggle to find her place, to understand her own femininity, where she starts to make fun of the social norms she inherited from her mom. The performance starts on a sarcastic and provocative note, diving into the journey through this woman’s mind.


Text: Norah Sadava & Amy Nostbakken (Mouthpiece în original)

Translation: Denisa Nicolae
Directed by: Leta Popescu
Dramaturgy: Tudor Prodan
Music: Mihai Dobre
Stage choreography: Ștefan Lupu
Musical training: Oana Pușcatu
Sound: Daniel Octavian Nae
Lights: Marius Nitu

With: Denisa Nicolae and Mihaela Velicu

Thank you to: Cristina Milea, Andrei Mihai, Roxana Jitaru, Miruna Gheorghiță, Mădălina Haiducu

Photo credit: Sorin Florea, Isidor Popescu


“I found in Leta Popescu’s show an appetite for playfulness and confession that I haven’t seen in a long time. And I think without this appetite and lust, we could never have talked about us and our parents, about ourselves, about our frustrations, our dreams, our questions, our curiosities, our drama, our fights, and self-discoveries through our parents. I found humor where I never expected to be (…) and I saw a fresh and new team of actors and a space that I believe we all truly need. “

Cristina Modreanu – – Femininity as an endurance test: Cassandra at Apollo 111

Cassandra is one of the refreshing shows in this post-pandemic start/ time.”

Oana Stoica – Dilema Veche – What I inherited from my mom

“With this premiere, Leta Popescu succeeds in creating an entire show dressed in a performative structure, a show that is coherent with her signature directing style. She brings us a vibrant lecture through a playwright that was recommended to her by Vanner Collective, who together share an interest in exploring feminist themes in order to build together a critical reflection of inter-generational conflicts.”

Oana Cristea Grigorescu – – “Mother, this is for you”

“The performance is a well-conjoined organism that tells a story with a lot of emotion and sense. You will laugh, you will have fun, you will be freighted by the substantial percentage in which you will relate and find yourself in the stories that are amplified by the character’s voice, that plays two simultaneous roles, you will feel empathy and guilt, and in the end, you will have time to reflect and time to enjoy the aesthetic pleasure”

Alina Epîngeac – – I am Cassandra, Cassandra is me



Part of The Collage Trilogy

Opening: February 14, 2020

Reactor – a place for creative experiments, Cluj-Napoca

Director’s Intent

For me, the poetry of theatre stands in showing the mechanisms behind the creation and not by hiding them. The performer can supply also the functions of other people in the creative and technical team. The performer can be also a stage, lights or sound technician. But if the performer assumes these roles, how will the character play with a light that he has to manage? Although it might sound simple, when working on stage with all these elements, things tend to get really complicated. And it is a delight for me to watch this juxtaposition of plans. 



When a family’s members have completely different lives, the border between what is correct and what is incorrect becomes very thin. It resembles the place where the Danube river flows into the Black Sea. It’s an uncertain, troubled place, just like the minds of the relatives on a vacation in the Delta, as they stay awake through the night. (IN)CORRECT juggles with the fantasies and desires of two different generations. Remembering common memories seems to be the solution to being together. But what if we don’t remember the same things?

Artistic Team

Directed and written by Leta Popescu
Set Design: Lucia Mărneanu
Stage Movement: Farid Fairuz
Sound Atmosphere: Oana Hodade
Video Collage: Doru Vatavului
Directing assistance and musical training: Dominik M. Iabloncic
With: Alexandra Caras, Cătălin Filip, Oana Mardare, Alina Mișoc, Emőke Pál, Paul Sebastian Popa, Lucian Teodor Rus, Doru Taloș

Photo credits: Doru Vatavului


“Am găsit în spectacolul Letei Popescu o poftă de joacă și de împărtășire pe care nu le-am mai văzut de mult. Și nu cred că s-ar fi putut vorbi cu adevărat despre noi și ai noștri, despre frustrările, visurile, curiozitățile, dramele, certurile și descoperirile noastre printr-ai noștri fără pofta asta. Am găsit umor acolo unde nu m-aș fi așteptat să fie (…) și am văzut o echipă de actori și un spațiu într-o lumină nouă și proaspătă, de care cred că noi toți aveam nevoie.”

Lorena Copil – – Jurnalul familiei noastre cea de toate zilele

“Foarte inteligent decupate ramurile, așchiile și umbrele din acest arbore al familiei, pe care textul și spectacolul Letei Popescu reușesc să-l planteze și mai apoi să-l cioplească și să-l dezvăluie spectatorilor pe scena Reactor-ului clujean, într-o mărturie pertinentă și emoționantă despre atmosfera apăsătoare a familiei românești.”

Luciana Antofi – Blog – După „(In)vizibil” și „(In)credibil”, Leta Popescu punctează familialul „(In)corect” cu Reactor-ul clujean

“Leta Popescu asigură un balans tare deştept atât între real şi refugiu, cât şi între generaţii. Pe rând, sunt de aplaudat şi de huiduit şi copiii, şi părinţii, şi cei despre care ne-am obişnuit să spunem ca au călcat greşit şi cei care îi arată cu degetul.”

Mihai Brezeanu – LiterNet – Operaţiunea Monstrul, etapa pe familie – (In)corect la Interferenţe, 2020



Part of The Collage Trilogy

Opening: May 4, 2019

Timișoara National Theater

Audience: +16 ani

Director’s Intent

Mi-am dorit încă de la început crearea unei lumi bizare și ludice prin care să vorbim despre ratare. I-am ales pe Mihaela Michailov, Peca Ștefan și Elise Wilk, cărora m-am alăturat și eu ca autor dramatic și am construit o lume comună. Textele noastre au personaje care nu se întâlnesc niciodată, dar toate trec prin aceleași locuri, privesc același apus, ascultă același radio și urmăresc același vlog. Doar că se raportează diferit, așa cum toți ne-am raportat diferit la tema propusă. Aș zice că regia, scenografia și luminile aduc toate cele 4 stiluri diferite de text la un numitor comun. Am creat împreună cu Oana Micu și Lucian Moga un spațiu care să se potrivească tuturor: are un pic de mister (inspirat din scena Elisei Wilk), un pic de poezie (inspirat de scena Mihaelei Michailov), un pic de tehnologie (de la Peca Ștefan) și un pic de bizarerie, de absurd, de la mine. Povestea e relevantă pentru spectator pentru că îți crează mai multe piste de interpretare și de regăsire. Te poți oglindi ușor într-o situație pentru că ea nu e prezentată cu iz de adevăr unic. E important ca spectatorii să simtă tandrețea cu care am lucrat noi la crearea acestor personaje.


Acțiunea se peterece într-un oraș imaginar, într-un timp imaginar. Undeva pe lângă noi, cândva aproape. Suntem într-un viitor atipic. Nu e unul riguros în care lucrurile funcționează perfect. E unul în care s-a închis televiziune și ascultăm la Radio Unic  frământările lumii. În acest timp  ne uităm la un Vlog cu oameni ca noi care sunt urmăriți.  Viitorul e unul în care umanitatea nu dispare. Doar felul nostru de a ne raporta la noi înșine e diferit. Dar foarte posibil.
InCREDibil, prin poveștile sale, fixează în timp și spațiu 11 variațiuni pe tema împlinirii și a ratării individuale și colective, și propune un moment de reflecție asupra responsabilității în evoluția – sau involuția – lumii în care trăim. Patru povești, patru micro-istorii, scrise de patru autori, Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Leta Popescu și Elise Wilk. Spectacolul este o frescă a lumii prezente în care ratarea este exclusiv produsul vulnerabilității noastre. Personajele din această comedie amară caută să-și crească nivelul de fericire în cel mai la îndemână mod, respectiv mint și se mint încontinuu, căci minciuna este un drog inedit, contemporan.

Artistic Team

Written by Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Leta Popescu, Elise Wilk
Directed by Leta Popescu
Set design: Oana Micu
Light design: Lucian Moga
With: Paula Maria Frunzetti, Ion Rizea, Cristian Szekeres, Romeo Ioan, Ana Maria Pandele,
Matei Chioariu, Alina Ilea, Costa Tovarnisky, Bogdan Spiridon, Irene Flamann Catalina, Mirela Puia

Photo credit: Virgil Simonescu


„Incredibilul „InCREDibil” reprezintă un labirint al fericirii, care analizează cu minuțiozitate, din nenumărate unghiuri și o infinitate de perspective acest sentiment intangibil: nu sunteți „singurii singuri”. Fericirea pare să fie, în mod paradoxal, atât scopul primordial, cât și frica supremă (…). Răutatea, invidia, frustrarea, duplicitatea și minciuna reprezintă principalii factori distructivi atât ai sinelui, cât și ai celor din jurul nostru, asigurându-ne drumul spre distrugere, frustrare și eșec. Toate acestea sunt prezentate printr-un ambalaj colorat țipător, unde se adaugă nelipsitul spirit ludic, râsul fiind salvarea eternă a existenței, care nu trădează niciodată.”

Oana Karina Lugojan – – Metafora singurătății



Part of The Collage Trilogy

Opening: February 5, 2019

Hungarian State Theatre, Cluj-Napoca

Director’s Intent

Sunt două principii de care încerc să țin cont în construcția unui spectacol: ce anume celebrez și împotriva a ce lupt? În cazul spectacolului (IN)VIZIBIL, mă interesează să lupt chiar cu agresivitatea certitudinilor actuale și să celebrez o vulnerabilitate a acestora.  Îmi pare că lumea e din ce în ce mai hotărâtă și mai pregătită să ia poziții. Dar mă întreb, nu este acesta rezultatul unei fragilități generale? Îmi propun să inducem senzații și nu să exprimăm teorii. Cred (încă) cu tărie că teatrul poate trage reale semnale de alarmă și poate – în același timp – să fie un refugiu. Și mai cred ceva:  că sub întregile noastre măști sociale purtate în contexte în care suntem nevoiți să avem o părere, o poziție clară, să intrăm în tabere pro sau contra, cred deci, că în spatele tuturor acestora, se află, fragil, același lucru: dorința de a fi bine, de a se face liniște în noi.


Spectacolul (In)Vizibil vorbește despre vulnerabilitate, într-un prezent în care singura constantă pare să fie lipsa de siguranță a lumii și a individului în lume. Traversând șapte episoade ale fragilității (de la Planetă – Continent – Țară – Oraș – Familie – Cuplu până la Individ), spectacolul devine o călătorie prin senzații, pornind de la singurătate și ajungând la solitudine. Colajul de texte semnate de autori contemporani români și maghiari se juxtapune cu o serie de imagini construite constant ca o instalație vizuală. Spectatorul este invitat să privească cu deschidere un act de reflecție asupra lui în lume și asupra lumii din jurul lui.

Artistic Team

Directed by Leta Popescu
Translationand Dramaturgy: Andrei Dósa
Voice: Tekla Tordai
Stage Movement: Ferenc Sinkó
Music: Magor Bocsárdi
Set design, video installations and animations: Mihai Păcurar
Technical direction: Enikő Albert
With: András Buzási, Áron Dimény, Loránd Farkas, Gábor Viola, Csilla Varga, Tímea Jerovszky, Emőke Kató

Photo credits: Biró István, Bogdan Botaș


“Încă din prolog,(…)  se întrevede ideea unui spectacol atipic, care până la final se va concretiza într-un adevărat experiment teatral. (…) Cu (IN)VIZIBIL, Leta Popescu aduce pe scenă o căutare contemporană, dublată de un text fresh și un limbaj teatral interesant. Un pariu câștigat pentru Teatrul Maghiar de Stat Cluj.”

Ioana Gonțea – – Drumul de la vizibil la invizibil

“Ca întreg, spectacolul este o continuă demitizare, deconstrucție de prejudecăți și stereotipuri. (…) Un spectacol la limita dintre experimental și inovativ, în care există inclusiv instalație sonoră, dar și instalație de corpuri umane, Lát(Hatatlan)/(IN)VIZIBIL va deveni o adevărată piatră de încercare pentru publicul clujean: dacă vor veni spectatori și vor fi multumiți, atunci înseamnă că e loc pentru schimbare.”

Nona Rapotan – – Polemica modernității sau polifonia egoului

“În esență, (IN)VIZIBIL e un spectacol meditativ despre absența solidarității și disoluția colectivității, despre individualism și insolitare tehnologică, toate anulînd plasele de siguranță și expunînd lumea în care trăim la fragilitate și autodistrugere.”

Iulia Popovici – Observatorul Cultural – Singurătatea omului de cursă lungă

“Deschis spre experiment, stilul său regizoral abordează teatrul performativ și eliberează actorul din convenția personajului, în căutarea unui limbaj scenic sintetic ce problematizează raportul cu lumea al generației de artiști împreună cu care s-a afirmat.”

Oana Cristea Grigorescu – Observatorul Cultural – Jocul oglinzilor convexe

“(IN)VIZIBIL se încadrează într-o serie de experimente teatrale post-dramatice care, în timp ce se îndepărtează de situații scenice explicite, se bazează foarte mult pe text. Dar textul de aici e poezie, nu dramă. Aspectul colajului poate fi astfel găsit simultan în construcția lumii de dincolo de narațiune și în crearea unui univers teatral care combină artele, muzica, filmul (video) și instalația. Astfel, succesul spectacolului constă în crearea acestui univers și în posibilitatea de a fi conectat la el.”

Kovács Bea – Játéktér – Halványkék pötty // Un palid punct albastru

“În doar o oră de spectacol, limbajul Letei Popescu, original, îndrăzneţ şi isteţ, devine memorabil. Mashup-ul liric funcţionează ca atât ca text de sine stătător, cât şi vehicul de promovare a poeziilor originare. Într-un context festivalier, Leta Popescu ar putea lejer susţine tronsonul de late night show, mixând creaţii artistice, concepte ideologice, situaţii de viaţă. “

Mihai Brezeanu – LiterNet – Poem teatral punk – Lát(hatatlan) / (In)vizibil la Interferențe, 2020

“(IN)VIZIBIL este un experiment îndrăzneţ din partea Letei Popescu, care îşi asumă o abordare simbolică în detrimentul uneia descriptive, astfel încât preschimbă scena într-o colecţie de momente pe care le pune laolaltă cu multă subtilitate.”

Răzvan Rocaş – LiterNet – Coeziune poetico-dramatică – Lát(hatatlan) / (In)vizibil la Interferenţe, 2020

The Splash

The Spalsh

teatru de animație

Opening: September 13, 2018

GONG Theatre, Sibiu – German Section

Director’s Intent

Reîntoarcerea mea la Teatrul Gong a fost o altă nouă provocare. Cu cât te adâncești mai mult în teatrul de animație, cu atât responsabilitatea devine mai mare. Copii cu vârste mici (1-4 ani) sunt atât de firavi și atât de receptivi, încât delicatețea și răspunderea față de ceea ce producem în imaginarul lor, sunt stâlpii spectacolului final. Pata a pornit din libertatea pe care mi-a dat-o managerul teatrului la primele discuții. Știam doar că mă adresez unor spectatori sensibili la imagine și implicit părinților acestora, sensibili la mesaj. Așa s-a născut un text dedicat părinților dar pe limba copiilor și un joc de imagini dedicat copiilor dar magic și pentru părinți.


Spectacolul are la bază povestea unei pete care e supusă unor analize într-un laborator. Lumea devine astfel una microscopică în care întâlnim și o gumă de mestecat uriașă sau o varietate de scame jucăușe. Pentru cei mai mici dintre spectatori, copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 4 ani, spectacolul este unul de atmosferă, cu imagini multiple și personaje cu care se poate interacționa fără frică. Pentru părinți, „Pata” este un îndemn la liniștea cu care putem privi problemele pe care le avem. Petele au întotdeauna ceva de spus, să le ascultăm cu atenție!

Artistic Team

Written and directed by Leta Popescu
Translation: Beatrice Ungar
Set design: Oana Micu
Stage Movement: Farid Fairuz
Music: Marius Popa
With: Hansel Andrei, Mara Căruțașu, Páskuy Angela, Claudia Stühler, Jenö Major

Photo credits: Dragoș Dumitru, Oana Micu



Four Unreal Stories from Gheorgheni

contemporary texts

Opening: March 27, 2018

Figura Studio Theatre, Gheorgheni

Director’s Intent

Nu există oraș fără povești, cum nu există oraș fără istorie. Nu există oraș fără iubire sau singurătate cum nu există oraș fără umor sau crime. Nu doar prin documentare și știri putem să înțelegem o comunitate. Inventarea poveștilor pornite sau nu din realitate, vorbesc tot despre noi. Dar nu prin statistici și date reale, ci printr-o atmosferă a locului. Și totuși…de ce 4 întâmplări neadevărate despre Gheorgheni ? Poate pentru că aici lumina bate altfel.


Frig e un spectacol care invită locuitorii din Gheorgheni să se regăsească în cele patru povești melancolice, comice și misterioase. În lumina felinarelor stradale, aflăm povestea patinoarului și a echipei de hockey din Gheorgheni. Aflăm ce întâlniri ciudate au loc la -50 de grade și ne întrebăm unde e mai frig: aici sau la Miercurea Ciuc? Printre altele, vorbim despre dispariții misterioase, despre izvoare de apă minerală și câmpuri nesfârșite de cartofi; suntem puși față în față cu o lumină albastră care aduce tinerețe veșnică. Spectacolul nu poate fi încadrat într-un gen anume, dar sigur veți întâlni elemente de groază, dragoste, mister și chiar… SF.

Artistic Team

Written by Elise Wilk
Translated by Czegő Csongor
Directed by Leta Popescu
Set design: Török Réka
Music: Bocsárdi Magor
With: Moșu Norbert-László, Vajda Gyöngyvér, Máthé Annamária, Boros Mária, Tamás Boglár, Kolozsi Borsos Gábor, Bartha Boróka, Faragó Zénó

Photo credit: Marius Șumlea


Festivalul de Teatru  Piatra Neamț, septembrie 2018
Festivalul dráMA Odorheiu Secuiesc, septembrie 2018


Înainte de toate, Leta Popescu creează spectacole oneste în raport cu trăirile și experiențele personale de viață într-un mod asumat, ceea ce rezultă în creații bogate în expresie, tratând subiecte sensibile cu detașare, umor și responsabilitate față de privitor.”

Cristi Gheorghe – revista Scena – Arhivele insecurității emoționale pe scena Teatrului Tineretului

Everything Is Allright!

Everything Is Allright! 

Theatre for Young Audiences

Opening: December 15, 2017

Replika Center for Educational Theatre, Bucharest

Director’s Intent 

I was invited, together with the playwright Alexa Bacanu, to do an artistic residency at Replika, and we chose our research to be on sexual education. We experimented with the power of participatory theater by purposely provoking the public in order to facilitate family communication on this subject. We created a calm and intimate atmosphere; we divided the stage with a semi-transparent curtain. The parents were separated from the children at the entrance and by using lights we lead the interaction between the two camps.


The show is meant for parents and children between 11 and 15, they are encouraged to come together. The show talks about physical, emotional and intellectual, changes that happen during adolescence. The public receives a kit that contains a small blackboard, chalk, a bell, a piece of paper and a pen. Both the parents and children are invited to participate during the show by writing, grading or to ring the bell when they agree with what they hear on stage. 

Artistic Team

Texts by Alexa Băcanu, Viorel Cojanu, Silvana Negruțuiu, Leta Popescu
Directed by Leta Popescu
Dramaturgy: Alexa Băcanu
Set Design: arh. Gabi Albu
Lighting Design: Radu Apostol
With: Viorel Cojanu, Silvana Negruțiu
* Psychological Consultant: Carmen Anghelescu

Photo credits: Andrei Runcanu, Dragoș Dumitru

Festivals and Tours

National Theatre Festival Bucharest, October 2018
Bucharest Fringe – Independent Theater Marathon, October 2018 (winning the Originality Award)
Sibiu Young Festival, November 2018
“Everything is very normal – Dialogue without taboos” Tour, with two performances in Cluj, one in Zalău, one in Brăila. A performance took place in Fălticeni – during the “Grigore Vasiliu Birlic” International Youth Theater Festival; 2018-2019


Shows like “Everything is alright” are great ways to create an intimate and friendly atmosphere to which children, parents and teacher are able to open themselves up to taboos. For some it might be the spark that starts conversations on more sensible topics.

Ionuț Dulămiță – Scena 9- Everything Is Alright

The director Leta Popescu thought of a participatory show, created for young people between 11 and 15, in which adults and children debate, hidden by a game, the sexual education in school. The kids are separated from their parents and are placed mirroring each other.  The actors Silvana Negrutiu and Viorel Cojanu lead the public through the game.

Oana Stoica – Dilema Veche – Sexual Education