My Father, The Priest

My Father, The Priest

texte contemporane

Opening: November 24, 2017

Tîrgu Mureș National Theater

Director’s intent

Recunosc că am pășit cu frică în construirea acestui spectacol. Mi-am propus să nu fac propagandă pentru un grup sau altul și să las povestea lui Gabriel Sandu să ajungă la spectatori, fără opinia mea. Valorile creștine și homosexualitatea sunt două subiecte de-o extremă sensibilitate. Ambele vibrează în mine la fel de puternic, și pentru ambele depun eforturi pentru o înțelegere ce poate merge dincolo de ideologii. Când mii de oamenii strâng semnături pentru specificarea în Constituția României că doar un bărbat și o femeie se pot căsători apar frica și ura. Frica creștinilor că valorile bisericii lor pot fi schimbate, frica minorităților că sunt excluși total din drepturile legale. Și ura. Ura ambelor tabere. Se promovează hatespechul. Se organizează metinguri pro și contra, luăm poziții, suntem gata să ne dăm în cap. Ce se întâmplă însă când aceste două subicte tari se întâlnesc în cadrul aceleiași familii? 

Synopsis

O familie obişnuită, formată dintr-o mamă, un tată şi un fiu de 25 de ani, trece printr-o schimbare esenţială. Tatăl preot şi mama preoteasă au strâns semnături pentru modificarea Constituţiei împotriva căsătoriei dintre două persoane de acelaşi sex. Familia obişnuită se transformă în familia tradiţională pentru care se militează în prezent. Dar mai pot fi ei încadraţi în acest tipar dacă fiul, creştin-ortodox la rândul lui, şi-ar mărturisi homosexualitatea?

Artistic team

Written by Gabriel Sandu
Directed by Leta Popescu
Set and video design: Tiberiu Toitan
Sound design: Magor Bocsárdi
Costume assistent: Evelyn Iorga
Technical direction: Stelian Chiţacu
Prompter: Laura Moldovan
With Vlad Bîrzanu, Dan Rădulescu, Monica Ristea, Alexandru-Andrei Chiran, Cristian Iorga


Photo credit: Adi Bulboacă


Festivals

Festivalului de Teatru Nou Arad, mai 2018
Festivalul Teatrelor Nationale Chișinău, septembrie 2018
Festivalul Teatrelor Nationale Cluj, decembrie 2018

Reviews

Tatăl meu, preotul prezintă – adică nu „comentează”, nu judecă, nu împarte adevăruri – profundul conflict intim, moral, uman, social din familia unui preot care susține campania pentru familia tradițională, dar află că fiul său este homosexual. (…) Leta Popescu a operat o lectură complet în spiritul intrigii, developând, cu ajutorul unor actori total implicați, cu interpretare dozată atent și ferită de clișee sau șarje, interacțiuni etice și dileme interioare care dau pregnanță subiectului. Mai puțin sofisticat spus, personajele pe care le vedem nu sunt schematice, dogmatice, monocorde, ci vii, complexe, dilematice. (…)Firescul intrigii, cu tot cu partea sa liminară, a fost transpus scenic cu precizie, fără „artificii” inutile, ba chiar cu o lăudabilă rigoare regizorală.

Claudiu Groza – Tribuna- Geografie teatrală (IV)

Montarea Letei Popescu respectă stilul ei deja consacrat şi operează în regim aproape geometric. (…)Deşi exista riscul ca realizatorii să confere spectacolului un aer militant, de rechizitoriu social, care ar fi putut duce în derizoriu iniţiativa de a ilustra o realitate, capcana a fost evitată cu tact şi inteligenţă.(…) Recomand Tatăl meu, preotul ca modalitate de a (ne) testa propriile prejudecăţi, tipare de gândire şi idiosincrazii. Spectacolul provoacă la redefinirea unor noţiuni de libertate, acceptare şi de confesiune morală. Şi, nu în ultimul rând, încântă prin realizarea reuşită şi echipa dedicată a cărei muncă se vede.

Andrei Vornicu – Liternet – Familia tradiţională îşi schimbă tradiţiile (?) – Tatăl meu, preotul

Serios, echilibrat, modern, concentrat pe o idee, cu actorie de bună calitate. Aşa l-a gândit, cred, regizoarea Leta Popescu, aşa l-au interpretat actorii Dan Rădulescu, Monica Ristea, Vlad Bîrzanu, Alexandru-Andrei Chiran, Cristian Iorga. Croiul iniţial bun s-a putut observa cu ochiul liber şi în reprezentaţia văzută de mine cu ocazia celei de-a şasea ediţii a Festivalului de Teatru Nou de la Arad (12-20 mai 2018).

Mircea Morariu – Adevărul – Un transfer nu tocmai favorabil

Neverland

Neverland

texte contemporane

Opening: September 3, 2017

3G Theatre, Tîrgu Mureș

Director’s intent

Interesul meu si al Alexei Băcanu a fost legat de o formă de teatru narativ. Cu multe pasaje de roman, cu o structură atipică și cu intrigi multiple, textul a cerut mereu o abordare simplă. Am tratat „simplitatea” în forme geometrice iar interesul meu a fost să opțin imagine doar din actori și 4 obiecte. Mi-am dat chiar și o temă: toată lumea stă pe o bancă lungă. Am experimentat mult prin acest spectacol și am căutat să testez până la limită narativitatea piesei scrisă de Alexa și am dirijat tot la milimetru. Nu ne-a ieșit. Dar a fost grozav.

Synopsis

Trei femei și un bărbat se întâlnesc în ziua în care fiecare din ei se căsătorește. Nunta devine un moment important, dar nu într-un sens clasic. Ce poate să se întâmple la o petrecere la care niciunul nu se simte în al nouălea cer? „Neverland” îi urmărește pe cei patru în cele mai importante momente ale vieții lor, fie că e vorba de pierderi imense sau de zile în care soarele pare să lumineze altfel. Kinga, Rada, Andreea și Fabian își doresc să ducă o viață normală chiar cu riscul de a deveni banali sau nefirești. La ce duce insistența de a intra în tiparele sociale și ce visăm de fapt? Spectacolul e o invitație în a ne căuta propriul „Neverland”, locul unde există acea libertate la care uităm să ne întoarcem.

Artistic team

Written by Alexa Băcanu
Directed by Leta Popescu
Set design: Szöke Zsuzsi
Music: Boros Csaba
With Raisa Ané, Laura Mihalache, Ștefan Mura, Pál Emöke


Photo credits: Cristina Gânj, Bogdan Botaș


Festivals

Ministagiune Point București, 2017
Ministagiune Reactor Cluj, 2017

Reviews

În alt registru, mult mai ludic, Leta Popescu a montat la Târgu Mureș, la Teatrul 3G, și Neverland de Alexa Băcanu, un fel de parodie romantic-anxioasă despre dilemele stârnite de căsătorie și tot ce ține de noul statut. Construit cu mici accente de musical – compozitor Boros Csaba -, cu o netă amorsă comică, spectacolul se remarcă prin vitalitatea jocului și farmecul scenic al actorilor Raisa Ané, Laura Mihalache, Ștefan Mura și Pál Emőke.

Claudiu Groza – Tribuna – Geografie teatrală (IV)

[…] biografiile se configurează din cauza şi în jurul acestui construct social căruia regizoarea Leta Popescu îi găseşte un echivalent vizual: un inventar de „semne“ ale realităţii: pantofii roşii, cădelniţa, instrumentele medicalo-culinare (cuţite care seamănă cu bisturie) etc. Actorii funcţionează pe două direcţii: ludic (livrare de text) – cele patru personaje sînt şi naratori, fiecare pentru sine şi pentru ceilalţi – şi performativ (corp, mişcare).

Oana Stoica – Dilema Veche – Despre noi, în mai multe feluri

Magic in Your Room

Magic in Your Room

teatru de animație

Opening: May 14, 2017

GONG Theatre, Sibiu

Director’s intent

Mi se pare esențial ca în repertoriile teatrelor dedicate celor mici să existe povești inspirate din copilăriile actuale. Așa am ajuns împreună cu Elise Wilk să vorbim despre lipsa dorințelor, căci ne interesa pe amândouă angoasa copiilor.„Magia din camera ta” este o poveste despre dorințe și diferențe prin care încercăm să transmitem publicului că nu trebuie să fim perfecți și că accidentele pot fi în favoarea noastră. Ne-am propus un spectacol de la care copii să iasă mai liniștiți și să prindă încredere în propriile defecte. Sunt la prima întâlnire cu teatru de animație așa încât am ocazia acum să conștientizez că pe lângă o mare responsabilitate pe care o avem față de public, avem ocazia să și fim criticați de cei mai sinceri critici din țară.

Synopsis

În camera unui copil lipsit de dorințe o zână neîndemânatică își propune să readucă în sufletul copilului bucuria de a-și dori ceva. Din greșeală însă, ajunge să își facă prieteni un aspirtator deștept, un meteorit strălucitor, un cadou nedesfăcut și un avion cu elice. Personajele diverse care se împrietenesc în cauza comună, ne transmit că întâmplările nereușite pot deveni fericite, că diferințele dintre noi nu împiedică o apropiere umană și că dorințele pot fi extrem de variate. Cum se vor îndeplini magiile zânei și ce își dorește băiatul apatic cu adevărat, vom afla din spectacolul „Magia din camera ta”.

Artistic team

Written by Elise Wilk
Directed by Leta Popescu
Set design: Tiberiu Toitan, Oana Micu
Music: Alexandros Raptis
Illustrations: Lucia Mărneanu
With Páskuy Angela, Claudia Stühler, Leo-Nora Băcanu, Paul Bondane
Produced by GONG Theatre, Sibiu


Photo credit: Dragoș Dumitru


Pass

Pass

texte contemporane

Opening: February 11, 2017

ZUG.zone, Cluj-Napoca

Director’s intent

Indiferent că vorbim despre o despărțire, despre moarte sau despre indentitatea noastră etnică sau sexuală, un singur lucru am de spus: trebuie să fim atenți la noi înșine. Asta am încercat să spun prin acest spectacol. Dramele noastre nu sunt de neglijat. Nici alea mici, nici alea mari. Suntem într-o epocă în care (re)focusare pe noi înșine devine obligatorie. Și o dată cu asta ne uităm în jur și vedem o societate. Tulburată. La fel ca noi. Avem de lucru. Avem de (re)gândit. Și nu, nu trebuie să zicem „Pas(sz)” la nimic. Întrebarea spectacolului ar fi „Unde sunt eu în această lume turbată?” Dacă toți încercăm să răspundem la această întrebare, vom fi poate mai fericiți.

Synopsis

Spectacolul spune povestea a trei tineri: Andi – o actriță ciudățică, Eszter – care crede că Budapesta e ca și cancerul, Victor – care într-o după-amiază cunoaște pe (alt)cineva. Și bineînțeles vorbește despre România secolului 21, despre românii și ungurii României, despre minoritate, despre fricile, despre posibilitatea co-existenței, despre imposibilitatea de a ne regăsi, despre familie, despre iluzia siguranței.
Pas(sz) nu este o tragedie, e mai degrabă o întrebare: ce se va întâmpla cu noi? Descoperim simptomele epocii fără să oferim nu un manual de instrucțiuni pentru o viață mai bună.

Artistic team

Written by Lovassy Cseh Tamás (elcsété)
Directed by Leta Popescu
Dramaturgy: Győrfi Kata
Music: Bocsárdi Magor
Set design: Kupás Anna
With Doru Mihai Taloș , Pál Emőke, Sigmond Rita
Translation: Győrfi Kata, Sigmond Rita, Kisgyörgy Szende
Produced by Reciproca in partnership with Váróterem Projekt, hosted by ZUG Zone.


Photo credits: Ioana Ofelia, Robert Puțeanu


Reviews

Există tineri autori teatrali curajoși la Cluj, un nou motiv pentru optimism. Iată prima propoziție, fără să încerc să pun spectacolul Pas(sz), scris de Tamás Lovassy Cseh și regizat de Leta Popescu, în context. (…). Într-un final contextul este unul autentic: mii de tineri trăiesc în țară de pe o zi pe alta fără vreo imagine de viitor, se răstoarnă un guvern, vine un altul, dar curând se demonstrează și împotriva acestuia, mulți homosexuali intră în relații heterosexuale de dragul aparențelor, mulți își întemeiază familii nu din convingere, ci pur și simplu pentru că așa se trăiește la noi.

Árpád Kulcsár, Transindex.ro, „Ce să facă tinerii din Ardeal, nefiind luptători pentru autonomie, familiști, heterosexuali, etc?”

Spectacolul PAS(SZ) își confruntă spectatorii cu un număr impresionant de probleme autentice, despre care merită și trebuie să vorbim.

Krisztina Kiss, Cotidianul Szabadság, „Matricea vieții noastre, PAS(SZ)”

Fluorescent Proteins

Fluorescent Proteins

texte contemporane

Opening: November 14, 2016

REACTOR – a place for creative experiments, Cluj-Napoca

Director’s intent

Acest spectacol a fost primul în care am încercat să transmit senzații prin imagini construite și deconstruite în fața spectatorului. Textul bogat în imagini din diferite spații (o plajă, un acoperiș de bloc, o pădure) impunea o astfel de estetică. Mi-am propus ca la finalul spectacolului spectatorul să tragă aer în piept și să spună, în gând, „e bine”. Proteinele fluorescente sunt organisme din adâncul oceanului „care luminează nu de dragul poeziei vizuale, ci de foame”. Alexandra Pâzgu reușește în textul ei să combine micro și macro universuri pentru ca noi să conștientizăm încă o dată că suntem  mici într-o lume mică. Nu cu  pesimism ci cu multă fascinație.

Synopsis

„Proteine fluorescente” este un spectacol care te poartă din Piața Mărăști până pe vârful unei clădiri înalte din Japonia, timp în care îți povestește despre cai fosforescenți și iubirile de pe Sena, despre amintiri cu o revistă Popcorn și despre cafeaua din Sisters. Este un spectacol de tip eseu pe tema orașului, a tânărului care trăiește în oraș, a întâlnirii dintre structurile citadine și uman în România. În același timp, textul reprezintă încercarea autoarei de a practica dramaturgia ca mod de gândire sau de a gândi lumea prin scris – ambele într-un registru performativ.

Artistic team

Written by Alexandra Pâzgu*
Directed by Leta Popescu
Collective set design
Set design consultant: Radu Lărgeanu
Sound: Mihai Moș
With Alexandra Caras, Bianco Erdei, Cătălin Filip, Oana Mardare, Doru Taloș
Producer: REACTOR – a place for creative experiments

*Textul a fost scris ca o cercetare și documentare artistică a orașului Cluj, pe parcursul lunii iulie 2016,
când autoarea a participat la rezidența de scriere dramatică Drama 5


Photo credit: Robert Puțeanu


Festivals

Spectacolul a avut parte în anul 2016 de turneul DRAMA 5 cu reprezentații la:
– Centrul de Teatru Educațional Replika, București
– Teatrul FIX, Iași
– Teatrul Ariel, Târgu Mureș

Reviews

„Analiza unei geografii afective – a Clujului, dar nu doar a lui – prilejuieşte diferite perspective asupra lumii mici şi lumii mari, a modului în care, în curgerea agitată a vieţii contemporane, elemente de bază ale umanităţii – sentimente şi stări – continuă să reprezinte fundamentul omenirii şi să lumineze în întuneric precum… proteinele florescente. Textul este fragmentar, non-narativ, un poem urban frust, pe alocuri abraziv sau sentimental.”

Oana Stoica – Dilema Veche – „Reactor și Reciproca”

Leta Popescu potențează atent nuanțe și specificități, tocmai pentru ca spectacolul să se construiască asemenea unui puzzle sau, poate, a unui manifest (…); creează un spectacol fragmentat, rostit pe cinci voci, într-un mod extrem de natural și sincer. De regulă, această lipsă de liniaritate a structurii dramatice naște un soi de intimitate și degajare, (…) ai senzația că ai trăit și tu fiecare poveste și că o tot porți cu tine din oraș în oraș, la cumpărături, în autobuze ticsite de lume, în intersecții aglomerate, de la un semafor la altul, prin Cluj, Paris, pe podul Senei.

Irina Radu – Yorick.ro – „Proteine fluorescente reactive”

„Preocuparea majoră în structurarea spectacolului pare să fie forma, căreia i se acordă o atenţie deosebită, probabil din dorinţa (sau mai degrabă temerea) declarată a regizoarei Leta Popescu de a nu dăuna poeziei textului, ci de a o pune în valoare. De aceea, ea se concentrează foarte tare (iar concentrarea aceasta devine, la un moment dat, aproape palpabilă) pe organizarea acestor voci/actori (cum sînt ei numiţi în text) în spaţiu, pe crearea de contexte, pe căutarea de soluţii cît mai ingenioase, pentru a le justifica prezenţa.”

Mircea Sorin Rusu – Observatorul Cultural- „La Reactor cu Leta Popescu, Alexandra Pâzgu (şi Gruber)”

„Proteine fluorescente e cea mai frumoasă poezie dramatică transpusă pe scenă.”

Cătălina Miciu – Scena9 – „Proteine independente”

„Producția se adresează unui tip de public capabil să încaseze lovituri emoționale în doze succesive, fără a-i fi epuizată capacitatea de receptare. (…)Leta Popescu se pricepe să tempereze într-o mare măsură tonalitatea reflexiv-filosofică a textului, deși este evident că, de la bun început, și-a propus respectarea literei și spiritului acestuia.”

Alexandra Dima – Revista Cultura – Proteine Fluorescente

Open

Open

devised theatre

Opening: September 3, 2016

Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca

Director’s intent

„Am vrut să fac un spectacol despre iubirea contemporană și mi-a ieșit un spectacol despre lipsa ei. Trăim într-un timp în care avem Tinder, Grindr, Hornet, OkCupid și alte aplicații prin care îți poți întâlni parteneri de sex sau parteneri de viață. Numim relațiile în diferite forme: open relationship, may-december relationship, casual relationship etc. Pentru mine toate astea nu reprezintă decât o dorință indiscutabilă de iubire. Aș zice să privim deschis acest punct în care am ajuns o parte dintre noi. S-ar putea să ne fie de folos.”

Synopsis

Spectacolul pornește de la cadrul larg al ofertelor de club care promit atât plăceri sexuale cât și (re)găsirea echilibrul spiritual. Membrii echipei artistice explorează propriile povești și fantezii ca în final să poată atinge tulburarea umană în raport cu regăsirea tandreții și propria sexualitate. Spectacolul invită la reflecția asupra diferitelor forme ale iubirii contemporane. Unde și cum ne mai găsim liniștea în conceptele de „single” sau „open”?

Artistic team

With George Albert Costea
Directed by Leta Popescu
Dramaturgy: Ana Cucu Popescu
Sound design: Mihai Moș
Video: ousia
Technical assistent: Attila Almási
Producer: Reciproca in partenership with Fabrica de Pensule Federation and GroundFloor Group

Photo credits: Robert Puțeanu, Ruth Borgfjord, David Lila, Roland Vaczi, Alina Usurelu


Festivals

Festivalul Temps d`Images Cluj Napoca, noiembrie 2016
Festivalul Festivalul ConectArt Târgu Mureș, noiembrie 2016
Festivalului de Teatru Nou Arad, mai 2017
Festivalul FEST-FDR, Timișoara, mai 2017
FITO, Festivalul Internațional de Teatru Oradea, septembrie 2017
Festivalul 25 de ore de teatru non-stop, Sibiu, septembrie 2017

Reviews

„Open este o prospecţie asupra iubirii, „eşuată“ în investigarea sexului. (…)dragostea devine astăzi subiect de basm (urban) şi pare desuetă. Leta Popescu porneşte cu speranţă în căutarea ei, dar îi descoperă doar surogatul. Cu un actor excelent, ludic şi alunecos, ireverenţios şi caustic, Open este un performance care înregistrează, cu amărăciune, lipsa afectelor din lumea contemporană.”

Oana Stoica – Dilema Veche – „Reactor și Reciproca”

„Open e un (mono)spectacol despre sexualitate. Nu despre iubire în abstract, ci despre modul în care familia, cercul de prieteni, ansamblul general al interacțiunilor sociale (pe scurt, ceea ce în general se numește societate) stabilesc un cadru reglementat informal în care să ne manifestăm (controlat moral) sexualitatea, despre care nu vorbim în acești termeni, fiindcă principala formă de reglementare a sexualității e confundarea ei cu dragostea sau tratarea ei exclusiv drept consecință și modalitate de manifestare a iubirii-așa-cum-a-stabilit-lumea-că-e-ea.”

Iulia Popovici – Observatorul Cultural – „Sexualitatea de care ne rușinăm”

„Dincolo de orice filozofări sau interpretări pe marginea sa, spectacolul rămâne unul extrem de închegat şi cursiv, alcătuit din ritmuri diferite care îi dau o dinamică generală rezultată şi din calibrarea atentă a părţilor care îl compun.”

Mircea Sorin Rusu – LiterNet – „Despre entropie și un covor turcoaz – OPEN”

„Îmi place genul ăsta de teatru introspectiv. Îl caut, mi-ar plăcea să-l încerce și alții – te-ajută să vezi că împarți lumea cu oameni diferiți sau atât de asemănători, îți șterge din cap zona care se ocupă cu judecarea celorlalți. (…) Din punct de vedere teatral, e unul dintre cele mai reușite oneman showuri pe care le-am văzut în ultimii ani. ”

Cătălina Miciu – Scena9 – „Vă rog să nu ne credem mai buni”

„OPEN este o modalitate artistică de a vorbi astăzi despre iubire la modul cel mai personal. (…) Ieşi din sală şi îi trimiţi celui pe care îl iubeşti un mesaj. Pe WhatsUp cel mai probabil. Dar în loc de emoji tastezi „Te iubesc”. Cam acesta este efectul spectacolului „Open”. ”

Alina Epingeac – Yorick.ro – „Open. Tinder, Grindr şi OkCupid în loc de mângâiere, sărut şi îmbăţişări”

Rar s-a exprimat – pe scenele sau în filmele româneşti – atât de bine, artistic, splendoarea şi abjecţia condiţiei homosexuale (ne-amintim şi de filmul-confesiune „Les nuits fauves“ / „Nopţile sălbatice“ al lui Cyril Collard, din 1992, dar în România n-avem încă aşa ceva). Spectacol care atinge cele mai profunde temeri, dar şi dorinţe ale fiecăruia (în acest sens, el se adresează, într-adevăr, oricui, cum spune George Albert Costea în textul-preambul), având în acelaşi timp şi o dimensiune politico-socială (în cheia descrisă la început).

Doinel Tronaru – Adevarul.ro – „Cât putem fi de Open“

Call It Art!

Call It Art!

texte contemporane

Opening: April 27, 2016

Lucian Blaga National Theater, Cluj-Napoca

Director’s intent

„Call It Art!” a început ca o căutare personală în ceea ce privește receptarea artei contemporane din mai multe perspective. Într-un final, am ajuns la șase episoade. Șase scene, șase acvarii interactive, șase culori tari și multe opere de artă. Invit publicul să cunoască arta conceptuală printr-o cheie parodică. „De prea multe ori refuzăm să încercăm să înțelegem”, spune unul din personajele noastre. Și acest lucru încerc și eu să îl spun, invitând publicul teatrului național să se împrietenească cu contemporaneitatea. Iar prietenia se creează, de cele mai multe ori, pe bază de umor.

Synopsis

Call it art! problematizează teatral una din marile întrebări cu care se confruntă civilizația și cultura contemporană: ce mai este arta astăzi? sau mai bine zis când este Artă ceea ce ni se spune că ar fi artă? Spectacolul pornește de la ideea interacțiunii cu publicul, care este invitat să-și exprime preferința pentru una din cele șase opere de artă. Deși ordinea intrării lor în scenă poate fi aleatorie, prelegerile despre arta contemporană (unde Marcel Duchamp ori Damien Hirst ocupă un loc de oanoare), momentele de performance, emisiunile televizate împotriva „artei” contemporane, interviurile cu artiști plastici, licitațiile, participă toate într-un mod extrem de comic și inteligent la căutarea unui răspuns dincolo de fanatismul extremelor pro sau contra. Iar spectatorul… trebuie să-și aleagă tabăra.

Artistic team

concept de Alexa Băcanu și Leta Popescu
text: Alexa Băcanu
regia: Leta Popescu
scenografia: Cristian Rusu
mişcarea scenică: Sinkó Ferenc
video: Lucia Mărneanu, Alexandru Lupea

maestru de lumini: Jenel Moldovan
muzica: Dan Aga
cu: Miriam Cuibus, Ramona Dumitrean / Patricia Brad, Elena Ivanca, Miron Maxim, Bogdan Rădulescu
producător: Teatrul Național Lucian Blaga, Cluj


Photo credit: Nicu Cherciu


Festivals

Reuniunea Teatrelor Naționale la Chişinău, septembrie 2016

Reviews

În final, suntem anunțați solemn: „Acesta nu a fost un performance, a fost teatru. Decizia este a dumneavoastră”. Sala plina izbucnește spontan în aplauze, actorii sunt chemați de mai multe ori „la rampă” și, parcă, nici lor nu le vine să creadă că le-a reușit tuturor o pertinentă și frumoasă reprezentație… cu „discuții despre arta contemporană”. Binemeritat, pentru că au dovedit inventivitate artistică, o plăcere deosebită de a-și juca rolurile și ale schimba, ceea ce demostrează că textul i-a „implicat” sufletește și pe ei. Da, acesta e, cu adevărat, teatru!

Eugen Cojocaru, Tribuna, nr.330, E teatru să vorbești despre arta de azi?!

O „pată de culoare” binevenită în această ediţie de festival, este savurosul demers umoristic la adresa modului cum este percepută arta modernă, cu titlul Call it art!, semnat de regizoarea și scenarista Leta Popescu.

Ion Parhon, Revista Scrisul Românesc, nr.11, În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj

Call it art! este un spectacol cu secvențe de teatru viu și atașant, bazat pe scenariul foarte documentat al Alexei Băcanu despre arta modernă, mâna regizorală proaspătă și viguroasă a Letei Popescu și dăruirea interpretativă a actorilor Miriam Cuibus, Patricia Brad, Elena Ivanca, Miron Maxim, Bogdan Rădulescu.

Mariana Ciolan, în Revista Teatrală Radio, În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj

Call It Art! nu este interactiv (deşi conţine un moment savuros de joc cu publicul, pus să ghicească între picturile unor copii şi cele aparţinând unor artişti contemporani), ironizând alegerea scenariului simulată în alte spectacole (…). E artă teatrală activă, deoarece spectacolul intenţionează să schimbe perspectiva publicului, să deplaseze preconcepţii, să zdruncine viziuni. Nu s-a luat în calcul, strict în formularea conceptului, diversitatea posibilă a publicului, spectacolul nu e pregătit pentru publicuri diferite de publicul-ţintă (ce nu agreează şi respinge arta contemporană pentru că nu o înţelege). În acelaşi timp, performance-ul e o mostră de devised theatre, în sensul că actorii contribuie la replicile de scenă.

Dana Țabrea, Ziarul de Iași, Call It Art!

The End

The End

de la proză la spectacol

Opening: November 14, 2015

Marin Sorescu National Theater, Craiova

Director’s intent

Întotdeauna m-am întrebat dacă amintirile mele sunt și amintirile celor cu care le-am petrecut și întotdeauna mă gândesc la fanteziile ascunse din mințile fiecăruia dintre noi. Mă întreb ce îi (mai) leagă în prezent pe prietenii din copilărie. Ei sunt oamenii cu care am făcut cele mai mari descoperiri. Ei sunt
cei cu care „am inventat” minciuna, am trăit frica pentru prima dată și ne-am identificat sexualitatea. Dacă ne-am întâlni acum, după 20 de ani, ce s-ar întâmpla? Poate că nimic, sau poate că ne-am descoperi, prin apelul la memorie, aceleași dorințe. Depinde doar de cât curaj avem să ne reîntoarcem în noi înșine.

Synopsis

Patru prieteni din copilărie se întâlnesc – din întâmplare- după înmormântarea celui de-al cincilea. Îi mai leagă ceva în afară de trecut? Au trăit împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou împreună, într-un context straniu. Depistează împreună momentele marcante, oamenii importanți, sentimentele febrile. Dar se mai poate schimba ceva după o întâlnire importantă? „Sfârșit” este o poveste despre încercarea de a recrea legături în momentele de singurătate matură.

Artistic team

Written by Florin Lăzărescu
Dramaturgy: Oana Hodade
Set design: Gloria Gagu
Coreography: George Albert Costea
With George Albert Costea, Romaniţa Ionescu, Raluca Păun, Marian Politic, Cosmin Rădescu
Produced by Marin Sorescu National Theater, Craiova


Photo credit: Florin Chirea


Reviews

„Sfârşit” este un spectacol bine făcut, despre sfârşitul unei vârste, despre momentele cheie şi despre toate finalurile din viaţă noastră; despre insatisfacţia de a fi şi a trăi, despre cât de singuri suntem în relaţiile umane.

Monica Andrei, Ziarul Metropolis, „Sfârșit la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova”

Florin Lăzărescu a recuperat un topos special: intersectarea rural-urban, din care Leta Popescu selectează momente şi personaje şi le încadrează în schimburile afective sau dramatice pe care le presupune o astfel de ciocnire. (…) Alternanţele de planuri sunt solicitante, conexiunile dintre actori asigura fluiditatea, cât şi tensiunea spectacolului.

Daniela Firescu, revista RAMURI „Cinema la noi acasă”

Leta Popescu a lucrat, că şi alte daţi, prin implicarea tuturor creatorilor acestui spectacol, ca la o roată a olarului la care mult mai multe mâini intervin în modelarea la detaliu a unui vas care este, totodată, şi singular şi unificator.

Marius Dobrin, revista SpecActor „Ţărână şi covorul roşu”

The Missing

The Missing

Theatre for Young Audiences

Opening: 21 September, 2015

REACTOR – a place for creative experiments, Cluj-Napoca

Director’s Intent

I consider it absolutely necessary that our generation needs to create its own audience through projects that would be interesting to teenagers. And how else could you earn an audience other than addressing it directly? For “The Missing” I visited high-schools and talked to young people. I started workshops and I also met a lot of high school students through non-scholastic activities. I found what they’re scared of, what their hopes are, their opinions on the school system they are a part of. Together with my team we’ve created a show that presents young people that they have reason to be dissatisfied and that the weapons they can use are their courage and their imagination.

Synopsis

Starting from a definite event, the disappearance of a student, the show follows the reaction, relation and the way five adolescences react to the world around them, after they’ve been brought together by circumstances not by affinity.  Although the high-school hierarchy puts them in very strict roles, the differences between them are superficial at best—if you look past them, they are united by the same perspective they have towards the authority figures that limits their potential, towards the education that tries to mold them to fit a certain mold, and towards the media that shows absurd spectacles just for rating’s sake.

Artistic Team

Written by Alexa Băcanu
Directed by Leta Popescu
With: Carina Bunea, Alexandra Caras, Cătălin Filip, Alina Mișoc, Endre Racz/Csepei Zsolt, Timea Udvari
Producer: Reactor – a place for creative experiments
Partners: Reciproca and Váróterem Projekt

* The show is part of the TeenSpirit project, a Reactor platform for teenagers, which aims to bring them closer to culture and alternative education.


Photo credit: Robert Puțeanu

Festivals and Tours

TROC – Educational Theater Network, Replika Center for Educational Theatre Bucharest, March 2016
TeenSpirit#2 Tour, The North Theater, April 2016
International Theatre Festival for Young Audience Iași, October 2016


American Dream

American Dream

texte contemporane

Opening: May 5, 2015

Lucian Blaga National Theater, Cluj-Napoca

Director’s Intent

Atâta timp cât ne întrebăm cu ce sunt moldovenii superiori uzbecilor, putem să ne întrebăm și cu ce sunt românii superiori moldovenilor. Putem să mergem mai departe cu întrebările asupra superiorității oricărei națiuni față de o alta. Răspunsul ar trebui să ne liniștească: cu nimic. Când povestea unui „nimeni“ este povestea tuturor și când marile puteri joacă Monopoly, noi „nimenii“, ar trebui să ne simțim cumva mai liniștiți unul lângă altul. Și asta pentru că participăm cu toții la fluturarea steagurilor. Invit nu la toleranță, ci la înțelegere. Poate și la solidaritate, soră cu responsabilitatea.

Synopsis

„American Dream” spune povestea unei tinere studente din Republica Moldova care este nevoită să lucreze în Moscova, la negru, pentru a plăti o datorie pe care a făcut-o ca să plece, inițial, în Statele Unite cu programul Work and Travel. Adeptă a unui teatru documentar-politic, Nicoleta Esinencu vorbește în textul ei despre „visul american” și cel „rusesc”, mixând engleza cu româna moldovenească. Un spectacol emoționant ce vorbește despre manipulare și ideologii politice, într-o structură de tip colaj, având ca punct de pornire regulile jocului „Monopoly”.

Artistic team

Written by Nicoleta Esinencu
Directed by Leta Popescu
Direction assistent: Cătălin Filip
Set design: Brândușa C. Bălan
Set design assistent: Gloria Gagu

Video: Alexandru Lupea, Alexandru Ponoran
Music: bhkata
With Diana Buluga, Sânziana Tarţa, Alexandra Tarce
Producer: Lucian Blaga National Theater


Photo credit: Nicu Cherciu


Festivals

Festivalul Fast Forward din Braunschweig, Germania, noiembrie 2015