Lucruri nespuse

LUCRURI NESPUSE

texte contemporane

premieră: 4 noiembrie 2021

Teatrul Național Târgu Mureș, Compania Liviu Rebreanu, Sala Mare

Recomandat 16+

Intenția regizoarei

Spectacolul „Lucruri nespuse“ este o comedie poetică, una în care adevărurile dure despre iubire sunt spuse simplu și firesc. Spectacolul este o frescă a diferitelor tipuri de iubire, cea maternă, cea aproape matură din pragul unei căsnicii, cea incipientă a celor foarte îndrăgostiți, cea funcțională între oameni căsătoriți dar lipsiți de pasiune. Spectacolul este totodată o frescă a ceea ce înseamnă masculin-feminin astăzi, a raporturilor dintre bărbați și femei, cu o reîntoarcere la lucrurile general acceptate și cu o privire ageră la ceea ce se dorește astăzi.

Sinopsis

Irina ajunge la casa de la țară a colegilor ei, Tudor și Bogdan, doi frați îndrăgostiți de ea cu care lucrează într-o agenție de publicitate. În cele trei zile și trei nopți în care cei trei trebuie să conceapă o reclamă la salam vănătoresc, încep să se spună lucruri care nu s-au spus niciodată. Prin întâlnirea cu băieții simpli de la țară, prieteni ai celor doi frați, Irina își pune la îndoială relația cu logodnicul rămas acasă, iar în final va trebui să ia o decizie.

Echipa

Text: Leta Popescu și Maria Manolescu Borșa
Regia artistică: Leta Popescu
Scenografia: Mihai Păcurar
Muzica: Magor Bocsárdi
Mișcarea scenică: Mihai Mihalcea
Cu: Dan Rădulescu, Georgiana Ghergu, Cristian Iorga, Ștefan Dogaru, Laura Mihalache, Theo Marton, Ştefan Mura, Andi Gherghe, Mihai Crăciun, Luchian Pantea, Tiberius Vasiniuc
Sufleor: Laura Moldovan
Regia tehnică: Stelian Chiţacu

Foto credit: Cristina Gânj (Bristena)


Dual

DUAL

un performance despre prietenie
devised theatre

etapa 1 – 22 noiembrie 2021

Teatrelli, București

Intenția regizoarei

DUAL este o invitație la a privi prietenia dincolo de clișeu și, totodată, o formă de căutare a mijloacelor de expresie artistică. Puncte de pornire și inspirație au fost Erwin Wurm și Csilla Klenyánszki, artiști conceptuali – dar cu umor – care analizează cotidianul prin sculpturi umane de un echilibru fragil. „𝘚̦𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢̆ 𝘢𝘮 𝘢𝘭𝘦𝘴 𝘴𝘢̆ 𝘷𝘰𝘳𝘣𝘪𝘮 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘦𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦 𝘤𝘢 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘤𝘦𝘷𝘢 𝘧𝘳𝘢𝘨𝘪𝘭, 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘴-𝘢𝘶 𝘭𝘦𝘨𝘢𝘵 𝘤𝘶 𝘢𝘤𝘦𝘴̦𝘵𝘪 𝘥𝘰𝘪 𝘢𝘳𝘵𝘪𝘴̦𝘵𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘦𝘢𝘻𝘢̆ 𝘤𝘶 𝘵𝘦𝘯𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦𝘢 𝘰𝘣𝘪𝘦𝘤𝘵𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘪̂𝘯 𝘴𝘱𝘢𝘵̦𝘪𝘶 (𝘰𝘣𝘪𝘦𝘤𝘵𝘦 𝘤𝘢𝘴𝘯𝘪𝘤𝘦 𝘥𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘰𝘳𝘪), 𝘤𝘶 𝘦𝘤𝘩𝘪𝘭𝘪𝘣𝘳𝘶𝘭. 𝘕𝘰𝘪 𝘢𝘮 𝘢𝘭𝘦𝘴 𝘴𝘢̆ 𝘯𝘦 𝘶𝘪𝘵𝘢̆𝘮 𝘭𝘢 𝘱𝘳𝘪𝘦𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦 𝘤𝘢 𝘭𝘢 𝘤𝘦𝘷𝘢 𝘥𝘶𝘢𝘭, 𝘯𝘶 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘤𝘢 𝘭𝘢 𝘤𝘦𝘷𝘢 𝘱𝘦𝘳𝘧𝘦𝘤𝘵, 𝘪𝘯𝘥𝘦𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤𝘵𝘪𝘣𝘪𝘭.” Leta Popescu și Bogdan Spătaru.

Sinopsis

„DUAL, un performance despre prietenie” se află la intersecția între teatru-dans, teatru non-verbal și teatru de obiect, cu o poveste pretext pentru căutările artiștilor: trei prieteni foarte buni se întâlnesc să gătească împreună un desert. Ceea ce este, aparent, senin și natural, începe să pulseze pe dedesubt. Artiștii traduc prin interacțiunea cu obiectele unei bucătării stările opuse prieteniei. Ce se întâmplă când dispare încrederea? Apare îndoiala. Ce se întâmplă când dispare siguranța? Apare frica.

Echipa

Concept: Leta Popescu și Bogdan Spătaru
Performeri: Geroge Albert Costea, Mihaela Velicu, Vlad Udrescu


Foto credit: Adi Bulboacă, Isidor Popescu


Cassandra

CASSANDRA

texte contemporane

premieră: 30 iunie 2021

Teatrul Apollo 111, București

Intenția regizoarei

Ce moștenim de la mamele noastre și ce înseamnă să fii femeie sunt întrebări care mi-au dat bătăi de cap de când mă știu. Tocmai de aceea am și acceptat să montez acest text propus de Vanner Collective. Provocarea a constat în a găsi echilibrul între raportul nostru la feminitate/feminism și discursul autoarelor canadience. A împăca aceste două culturi, România-Canada, cu uriașele diferențe de modelele feminine a dus la un spectacol hibrid. Suntem undeva „între”.

Sinopsis

Cassandra  e o scriitoare care rămâne fără voce în ziua în care trebuie să compună și să citească elogiul mamei sale. Dispariția figurii materne declanșează un proces de auto-analiză comic-absurd prin care Cassandra încearcă să-și găsească locul, să-și înțeleagă propria feminitate, raportându-se ironic la normele sociale moștenite. Spectacolul devine o călătorie prin mintea acestei femei într-o notă sarcastică și provocatoare.

Echipa

Text: Norah Sadava & Amy Nostbakken (Mouthpiece în original)
Traducere: Denisa Nicolae
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Tudor Prodan
Muzica: Mihai Dobre
Mișcare scenică: Ștefan Lupu
Pregătire muzicală: Oana Pușcatu
Sunet: Daniel Octavian Nae
Lumini: Marius Nitu
Cu: Denisa Nicolae și Mihaela Velicu
Mulțumiri: Cristina Milea, Andrei Mihai, Roxana Jitaru, Miruna Gheorghiță, Mădălina Haiducu


Foto credit: Sorin Florea, Isidor Popescu

Cronici

„Am găsit în spectacolul Letei Popescu o poftă de joacă și de împărtășire pe care nu le-am mai văzut de mult. Și nu cred că s-ar fi putut vorbi cu adevărat despre noi și ai noștri, despre frustrările, visurile, curiozitățile, dramele, certurile și descoperirile noastre printr-ai noștri fără pofta asta. Am găsit umor acolo unde nu m-aș fi așteptat să fie (…) și am văzut o echipă de actori și un spațiu într-o lumină nouă și proaspătă, de care cred că noi toți aveam nevoie.”

Cristina Modreanu – scena.ro – Feminitatea ca test de anduranță: Cassandra la Apollo 111

Cassandra este unul dintre spectacolele revigorante din acest început de post-pandemie.”

Oana Stoica – Dilema Veche – Ce am moștenit de la mama

„Cu această premieră, Leta Popescu reușește un spectacol împlinit în structura performativă, coerent cu stilului său regizoral. Ne oferă o lectură vibrantă a unui text de scenă montat la invitația producătorului Vanner Collective cu care are în comun interesul pentru explorarea tematicii feministe, pentru reflecția critică a conflictelor intergeneraționale.”

Oana Cristea Grigorescu – observatorcultural.ro – „Mama, asta-i pentru tine“

„Spectacolul e un organism bine închegat care spune o poveste cu emoţie şi sens. Râzi, te amuzi, te sperii puţin de procentul substanţial în care te recunoşti în descrierile rostite amplificat de vocea personajului cu dublă prezenţă, ai un fior de empatie şi de vină, ai timp de reflecţie şi timp pentru plăcere strict estetică.

Alina Epîngeac – epingeac.wordpress.com – „Cassandra” sunt eu!

Încuiații(online)

Încuiații

(online)

premieră: 1 octombrie 2020

Centrul de Teatru Educațional Replika, București

Intenția regizoarei

Lucrul la ÎNCUIAȚI rămâne – pentru mine – perioada cea mai încărcată de întrebări despre arta teatrală, mijloace şi scop. Răspund cu o comedie critică, un spectacol transformat în film, un film transformat în spectacol filmat. Prin intersecția celor două îmi duc mai departe propria cercetare şi vă spun, împreună cu echipa, o poveste despre noi, cei blocați pe atât de multe niveluri.

Sinopsis

Suntem într-un imperiu totalitar, în plină pandemie mușamalizată. La Parada Sănătății, fetița Ministrului Culturii spune: “împăratul tușește!”. Însă în povestea asta mulțimea nu-i dă dreptate copilului, iar fetița și părinții ei sunt ridicați și încuiați într-un loc secret. Părinții caută soluții de a se salva – inspirate și din natură, și din cultură – fără să știe că fata are o cameră ascunsă în „păpușe”.

Echipa

Text: Maria Manolescu Borșa
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Gabi Albu
Sound design: Andrei Raicu
Lighting design: Radu Apostol
Cu: Actori: Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Silvana Negruțiu, Maria Cioclov

Filmare: Andreea Lăcătuș, Leta Popescu, Radu Apostol
Montaj: Andreea Lăcătuș
Machiaj: Karina Dumitru
Fotografii: Isidor Popescu, Ioana Ofelia
Mulțumiri: Cristi Niculescu, Ovidiu Cioclov
Producător: Centrul de Teatru Educațional Replika

Credit foto: Ioana Ofelia, capturi filmare



(IN)CORECT

(IN)CORECT

colaj

premieră: 14 februarie 2020

Reactor de creație și experiment Cluj

Intenția regizoarei

Mi s-a părut la un moment dat (cum încă mi se pare astăzi) că poezia teatrului nu stă în imaginea creată prin ascunderea mecanismelor specifice lui, ci stă tocmai în mecanismele lui. Mi-am zis că actorul poate prelua multe din funcțiile unei echipe de spectacol. Poate fi și mașinist, și luminist, și sunetist. Dar dacă actorul preia aceste funcții, atunci cum se comportă personajul cu un reflector în mână? Deși lucrurile par simple, suprapunerea acestor planuri devine la scenă foarte complicată. Și e ceva savuros pentru mine să fiu părtașa unei suprapuneri bizare de planuri.

 

Sinopsis

Când membrii unei familii au vieți complet diferite, granița dintre ce e corect și ce e incorect este foarte fină. Seamănă cu locul în care Dunărea se revarsă în Marea Neagră. E un loc incert, tulbure, așa cum devin în miezul nopții mințile rudelor aflate într-o vacanță în Deltă. Spectacolul (IN)CORECT jonglează cu planul fanteziilor și al dorințelor a două generații diferite. Reluarea amintirilor comune pare să fie drumul spre a fi împreună. Și dacă nu ne aducem aminte același lucru?

Echipa

Text și regie : Leta Popescu
Scenografie: Lucia Mărneanu
Atmosferă sonoră: Oana Hodade
Colaj video: Doru Vatavului
Mișcare scenică: Farid Fairuz
Asistență de regie și pregătire muzicală: Dominik M. Iabloncic
Cu: Alexandra Caras, Cătălin Filip, Oana Mardare, Alina Mișoc, Emőke Pál, Paul Sebastian Popa, Lucian Teodor Rus, Doru Taloș


Credit foto: Doru Vatavului

Cronici

„Am găsit în spectacolul Letei Popescu o poftă de joacă și de împărtășire pe care nu le-am mai văzut de mult. Și nu cred că s-ar fi putut vorbi cu adevărat despre noi și ai noștri, despre frustrările, visurile, curiozitățile, dramele, certurile și descoperirile noastre printr-ai noștri fără pofta asta. Am găsit umor acolo unde nu m-aș fi așteptat să fie (…) și am văzut o echipă de actori și un spațiu într-o lumină nouă și proaspătă, de care cred că noi toți aveam nevoie.”

Lorena Copil – revistacopilot.ro – Jurnalul familiei noastre cea de toate zilele

„Foarte inteligent decupate ramurile, așchiile și umbrele din acest arbore al familiei, pe care textul și spectacolul Letei Popescu reușesc să-l planteze și mai apoi să-l cioplească și să-l dezvăluie spectatorilor pe scena Reactor-ului clujean, într-o mărturie pertinentă și emoționantă despre atmosfera apăsătoare a familiei românești.”

Luciana Antofi – Blog – După „(In)vizibil” și „(In)credibil”, Leta Popescu punctează familialul „(In)corect” cu Reactor-ul clujean

„Leta Popescu asigură un balans tare deştept atât între real şi refugiu, cât şi între generaţii. Pe rând, sunt de aplaudat şi de huiduit şi copiii, şi părinţii, şi cei despre care ne-am obişnuit să spunem ca au călcat greşit şi cei care îi arată cu degetul.”

Mihai Brezeanu – LiterNet – Operaţiunea Monstrul, etapa pe familie – (In)corect la Interferenţe, 2020


(IN)CREDIBIL

(IN)CREDIBIL

colaj

premieră: 04 mai 2019

 Teatrul Național Timișoara

audiență: +16 ani

Intenția regizoarei

Mi-am dorit încă de la început crearea unei lumi bizare și ludice prin care să vorbim despre ratare. I-am ales pe Mihaela Michailov, Peca Ștefan și Elise Wilk, cărora m-am alăturat și eu ca autor dramatic și am construit o lume comună. Textele noastre au personaje care nu se întâlnesc niciodată, dar toate trec prin aceleași locuri, privesc același apus, ascultă același radio și urmăresc același vlog. Doar că se raportează diferit, așa cum toți ne-am raportat diferit la tema propusă. Aș zice că regia, scenografia și luminile aduc toate cele 4 stiluri diferite de text la un numitor comun. Am creat împreună cu Oana Micu și Lucian Moga un spațiu care să se potrivească tuturor: are un pic de mister (inspirat din scena Elisei Wilk), un pic de poezie (inspirat de scena Mihaelei Michailov), un pic de tehnologie (de la Peca Ștefan) și un pic de bizarerie, de absurd, de la mine. Povestea e relevantă pentru spectator pentru că îți crează mai multe piste de interpretare și de regăsire. Te poți oglindi ușor într-o situație pentru că ea nu e prezentată cu iz de adevăr unic. E important ca spectatorii să simtă tandrețea cu care am lucrat noi la crearea acestor personaje.

Sinopsis

Acțiunea se petrece într-un oraș imaginar, într-un timp imaginar. Undeva pe lângă noi, cândva aproape. Suntem într-un viitor atipic. Nu e unul riguros în care lucrurile funcționează perfect. E unul în care s-a închis televiziune și ascultăm la Radio Unic  frământările lumii. În acest timp  ne uităm la un Vlog cu oameni ca noi care sunt urmăriți.  Viitorul e unul în care umanitatea nu dispare. Doar felul nostru de a ne raporta la noi înșine e diferit. Dar foarte posibil.
(In)Credibil, prin poveștile sale, fixează în timp și spațiu 11 variațiuni pe tema împlinirii și a ratării individuale și colective, și propune un moment de reflecție asupra responsabilității în evoluția – sau involuția – lumii în care trăim. Patru povești, patru micro-istorii, scrise de patru autori, Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Leta Popescu și Elise Wilk. Spectacolul este o frescă a lumii prezente în care ratarea este exclusiv produsul vulnerabilității noastre. Personajele din această comedie amară caută să-și crească nivelul de fericire în cel mai la îndemână mod, respectiv mint și se mint încontinuu, căci minciuna este un drog inedit, contemporan.

Echipa

de Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Leta Popescu, Elise Wilk
regie: Leta Popescu
scenografie: Oana Micu
light design: Lucian Moga
cu: Paula Maria Frunzetti, Ion Rizea, Cristian Szekeres, Romeo Ioan, Ana Maria Pandele,
Matei Chioariu, Alina Ilea, Costa Tovarnisky, Bogdan Spiridon, Irene Flamann Catalina, Mirela Puia

credit foto: Virgil Simonescu


Cronici

„Incredibilul „InCREDibil” reprezintă un labirint al fericirii, care analizează cu minuțiozitate, din nenumărate unghiuri și o infinitate de perspective acest sentiment intangibil: nu sunteți „singurii singuri”. Fericirea pare să fie, în mod paradoxal, atât scopul primordial, cât și frica supremă (…). Răutatea, invidia, frustrarea, duplicitatea și minciuna reprezintă principalii factori distructivi atât ai sinelui, cât și ai celor din jurul nostru, asigurându-ne drumul spre distrugere, frustrare și eșec. Toate acestea sunt prezentate printr-un ambalaj colorat țipător, unde se adaugă nelipsitul spirit ludic, râsul fiind salvarea eternă a existenței, care nu trădează niciodată.”

Oana Karina Lugojan – emotionaltheatral.wordpress.com – Metafora singurătății

(IN)VIZIBIL

(IN)VIZIBIL

(hu. Lát(hatatlan))

colaj

premieră: 5 februarie 2019

Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Sunt două principii de care încerc să țin cont în construcția unui spectacol: ce anume celebrez și împotriva a ce lupt? În cazul spectacolului (IN)VIZIBIL, mă interesează să lupt chiar cu agresivitatea certitudinilor actuale și să celebrez o vulnerabilitate a acestora.  Îmi pare că lumea e din ce în ce mai hotărâtă și mai pregătită să ia poziții. Dar mă întreb, nu este acesta rezultatul unei fragilități generale? Îmi propun să inducem senzații și nu să exprimăm teorii. Cred (încă) cu tărie că teatrul poate trage reale semnale de alarmă și poate – în același timp – să fie un refugiu. Și mai cred ceva:  că sub întregile noastre măști sociale purtate în contexte în care suntem nevoiți să avem o părere, o poziție clară, să intrăm în tabere pro sau contra, cred deci, că în spatele tuturor acestora, se află, fragil, același lucru: dorința de a fi bine, de a se face liniște în noi.

Sinopsis

Spectacolul (In)Vizibil vorbește despre vulnerabilitate, într-un prezent în care singura constantă pare să fie lipsa de siguranță a lumii și a individului în lume. Traversând șapte episoade ale fragilității (de la Planetă – Continent – Țară – Oraș – Familie – Cuplu până la Individ), spectacolul devine o călătorie prin senzații, pornind de la singurătate și ajungând la solitudine. Colajul de texte semnate de autori contemporani români și maghiari se juxtapune cu o serie de imagini construite constant ca o instalație vizuală. Spectatorul este invitat să privească cu deschidere un act de reflecție asupra lui în lume și asupra lumii din jurul lui.

Echipa

regie: Leta Popescu
traducerea, dramaturgia: Andrei Dósa
voce: Tekla Tordai
mişcare scenică: Ferenc Sinkó
muzica: Magor Bocsárdi
decorul, instalații video, animații: Mihai Păcurar
regia tehnică: Enikő Albert
cu: András Buzási, Áron Dimény, Loránd Farkas, Gábor Viola, Csilla Varga, Tímea Jerovszky, Emőke Kató

credit foto: Biró István, Bogdan Botaș


Cronici

„Încă din prolog,(…)  se întrevede ideea unui spectacol atipic, care până la final se va concretiza într-un adevărat experiment teatral. (…) Cu (IN)VIZIBIL, Leta Popescu aduce pe scenă o căutare contemporană, dublată de un text fresh și un limbaj teatral interesant. Un pariu câștigat pentru Teatrul Maghiar de Stat Cluj.”

Ioana Gonțea – scena.ro – Drumul de la vizibil la invizibil

„Ca întreg, spectacolul este o continuă demitizare, deconstrucție de prejudecăți și stereotipuri. (…) Un spectacol la limita dintre experimental și inovativ, în care există inclusiv instalație sonoră, dar și instalație de corpuri umane, Lát(Hatatlan)/(IN)VIZIBIL va deveni o adevărată piatră de încercare pentru publicul clujean: dacă vor veni spectatori și vor fi multumiți, atunci înseamnă că e loc pentru schimbare.”

Nona Rapotan – bookhub.ro – Polemica modernității sau polifonia egoului

„În esență, (IN)VIZIBIL e un spectacol meditativ despre absența solidarității și disoluția colectivității, despre individualism și insolitare tehnologică, toate anulînd plasele de siguranță și expunînd lumea în care trăim la fragilitate și autodistrugere.”

Iulia Popovici – Observatorul Cultural – Singurătatea omului de cursă lungă

„Deschis spre experiment, stilul său regizoral abordează teatrul performativ și eliberează actorul din convenția personajului, în căutarea unui limbaj scenic sintetic ce problematizează raportul cu lumea al generației de artiști împreună cu care s-a afirmat.”

Oana Cristea Grigorescu – Observatorul Cultural – Jocul oglinzilor convexe

„(IN)VIZIBIL se încadrează într-o serie de experimente teatrale post-dramatice care, în timp ce se îndepărtează de situații scenice explicite, se bazează foarte mult pe text. Dar textul de aici e poezie, nu dramă. Aspectul colajului poate fi astfel găsit simultan în construcția lumii de dincolo de narațiune și în crearea unui univers teatral care combină artele, muzica, filmul (video) și instalația. Astfel, succesul spectacolului constă în crearea acestui univers și în posibilitatea de a fi conectat la el.”

Kovács Bea – Játéktér – Halványkék pötty // Un palid punct albastru

„În doar o oră de spectacol, limbajul Letei Popescu, original, îndrăzneţ şi isteţ, devine memorabil. Mashup-ul liric funcţionează ca atât ca text de sine stătător, cât şi vehicul de promovare a poeziilor originare. Într-un context festivalier, Leta Popescu ar putea lejer susţine tronsonul de late night show, mixând creaţii artistice, concepte ideologice, situaţii de viaţă. ”

Mihai Brezeanu – LiterNet – Poem teatral punk – Lát(hatatlan) / (In)vizibil la Interferențe, 2020

„(IN)VIZIBIL este un experiment îndrăzneţ din partea Letei Popescu, care îşi asumă o abordare simbolică în detrimentul uneia descriptive, astfel încât preschimbă scena într-o colecţie de momente pe care le pune laolaltă cu multă subtilitate.”

Răzvan Rocaş – LiterNet – Coeziune poetico-dramatică – Lát(hatatlan) / (In)vizibil la Interferenţe, 2020

Der Fleck

Der Fleck

(ro. Pata)

teatru de animație

premieră: 13 septembrie 2018 

Teatrul GONG, Sibiu – Secția Germană

Intenția regizoarei

Reîntoarcerea mea la Teatrul Gong a fost o altă nouă provocare. Cu cât te adâncești mai mult în teatrul de animație, cu atât responsabilitatea devine mai mare. Copii cu vârste mici (1-4 ani) sunt atât de firavi și atât de receptivi, încât delicatețea și răspunderea față de ceea ce producem în imaginarul lor, sunt stâlpii spectacolului final. Pata a pornit din libertatea pe care mi-a dat-o managerul teatrului la primele discuții. Știam doar că mă adresez unor spectatori sensibili la imagine și implicit părinților acestora, sensibili la mesaj. Așa s-a născut un text dedicat părinților dar pe limba copiilor și un joc de imagini dedicat copiilor dar magic și pentru părinți.

Sinopsis

Spectacolul are la bază povestea unei pete care e supusă unor analize într-un laborator. Lumea devine astfel una microscopică în care întâlnim și o gumă de mestecat uriașă sau o varietate de scame jucăușe. Pentru cei mai mici dintre spectatori, copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 4 ani, spectacolul este unul de atmosferă, cu imagini multiple și personaje cu care se poate interacționa fără frică. Pentru părinți, „Pata” este un îndemn la liniștea cu care putem privi problemele pe care le avem. Petele au întotdeauna ceva de spus, să le ascultăm cu atenție!  

Echipa

Text și regie: Leta Popescu
Traducere: Beatrice Ungar Scenografie: Oana Micu
Mișcare scenică: Farid Fairuz
Muzică: Marius Popa
Cu: Hansel Andrei, Mara Căruțașu, Páskuy Angela, Claudia Stühler, Jenö Major

credit foto: Dragoș Dumitru, Oana Micu


Hideg

Hideg

Négy valótlan történet Gyergyószentmiklósról

(ro. FRIG. Patru întâmplări neadevărate din Gheorgheni)

texte contemporane

premieră: 27 martie 2018

Teatrul Figura Studio, Gheorgheni

Intenția regizoarei

Nu există oraș fără povești, cum nu există oraș fără istorie. Nu există oraș fără iubire sau singurătate cum nu există oraș fără umor sau crime. Nu doar prin documentare și știri putem să înțelegem o comunitate. Inventarea poveștilor pornite sau nu din realitate, vorbesc tot despre noi. Dar nu prin statistici și date reale, ci printr-o atmosferă a locului. Și totuși…de ce 4 întâmplări neadevărate despre Gheorgheni ? Poate pentru că aici lumina bate altfel.

Sinopsis

Frig e un spectacol care invită locuitorii din Gheorgheni să se regăsească în cele patru povești melancolice, comice și misterioase. În lumina felinarelor stradale, aflăm povestea patinoarului și a echipei de hockey din Gheorgheni. Aflăm ce întâlniri ciudate au loc la -50 de grade și ne întrebăm unde e mai frig: aici sau la Miercurea Ciuc? Printre altele, vorbim despre dispariții misterioase, despre izvoare de apă minerală și câmpuri nesfârșite de cartofi; suntem puși față în față cu o lumină albastră care aduce tinerețe veșnică. Spectacolul nu poate fi încadrat într-un gen anume, dar sigur veți întâlni elemente de groază, dragoste, mister și chiar… SF.

Echipa

Text: Elise Wilk
Traducere: Czegő Csongor
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Török Réka
Muzică: Bocsárdi Magor
Cu: Moșu Norbert-László, Vajda Gyöngyvér, Máthé Annamária, Boros Mária, Tamás Boglár, Kolozsi Borsos Gábor, Bartha Boróka, Faragó Zénó


credit foto: Marius Șumlea

Participări la festivaluri

Festivalul de Teatru  Piatra Neamț, septembrie 2018
Festivalul dráMA Odorheiu Secuiesc, septembrie 2018

Cronici

Înainte de toate, Leta Popescu creează spectacole oneste în raport cu trăirile și experiențele personale de viață într-un mod asumat, ceea ce rezultă în creații bogate în expresie, tratând subiecte sensibile cu detașare, umor și responsabilitate față de privitor.”

Cristi Gheorghe – revista Scena – Arhivele insecurității emoționale pe scena Teatrului Tineretului

Dă-te din soare

Dă-te din soare

texte contemporane
Audiență recomandată: 16+

premieră: 6 septembrie 2021

Reactor de creație și experiment, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Cu spectacolul Dă-te din soare aș vrea să-mi închei niște socoteli, așa că m-am pus pe treabă și înmormântez: mentorul și moștenirile, teatrul politic militant, dramaturgia fragmentată, formele pretinse a fi noi. Din toată înmormântarea asta uriașă sper să se nască altceva, nu știm ce, vom vedea la următorul proiect. Până atunci invit spectatorii la o comedie autoironică despre chinul de a-ți depăși condiția.

Sinopsis

 În anul pandemiei, un grup de tineri artiști încearcă să facă un spectacol despre decalajul dintre generații, împreună cu un regizor dintr-o generație mai în vârstă. Între ședințe de zoom, drafturi de text eșuate și efortul de a purta un dialog real, totul devine un delir de forme teatrale, o căutare febrilă de răspunsuri la întrebări retorice.

Echipa

Text de: Alexa Băcanu cu inserții ale echipei
Regia: Leta Popescu
Cu: Andreea Ajtai, Radu Dogaru, Raluca Mara, Oana Mardare, Cosmin Stănilă, Adonis Tanța
Cu participarea: Alexandru Dabija, Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, Radu Lărgeanu, Alexandra Tarce, Irina Wintze
Scenografia: Mihai Păcurar
Costumele: Teodora Frîncu
Muzica: Radu Dogaru și Adonis Tanța
Mișcarea scenică: Mihai Mihalcea
Asistente de regie: Irisz Kovacs și Ana Maria Țîrlea
Vârsta recomandată: 16+

credit foto: Mihai Păcurar