Statement artistic

Teme  

Am vorbit până acum atât despre receptarea artei contemporane, cât și despre raportarea diferită față de teme ca familia, homosexualitatea, prietenia. Am vorbit despre educația sexuală în școli, dar și despre dorința sau teama de a trăi într-un oraș sau într-o comunitate. În ultima vreme toate temele prezentului s-au coagulat în una singură: vulnerabilitatea. Suport din ce în ce mai greu orice teză lansată fără semnul îndoielii. Trag concluzie că umanitatea joacă feste tuturor ideologiilor.

Prin spectacolele mele îmi doresc să spun fiecărui individ în parte „nu tu ești centrul universului”. Îmi imaginez că astfel vom scăpa de agresivitate, vanitate și certitudini angoasante. În același timp și cu aceeași energie, vreau să-i spun spectatorului  și „nu ești singur”. Îmi imaginez că astfel devenim mai empatici, ne liniștim, (ne) înțelegem. Odată împlinite – la modul ideal- aceste două mesaje, rămâne un rest, un spațiu între, un loc pentru celebrarea a ceea ce avem de celebrat și o anumită uimire față de ceea ce avem de trăit.

Texte

Am lucrat până acum doar cu autori contemporani români sau maghiari cu care m-am putut întâlni la scenă: Elise Wilk, Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Alexa Băcanu, Gabriel Sandu, Alexandra Pâzgu, Ana Cucu Popescu, Lovassy Cseh Tamás și alții. Nu e o regulă, e doar o etapă. Sunt în așteptarea momentului în care mă voi apropia de clasici. Aleg autorul în funcție de temă și tema în funcție de ce (mă) arde aici și acum. Sunt atentă la problemele sociale de azi și la ceea ce vibrează, să zicem, deasupra lor. Atunci când acestea ating o coardă sensibilă, în mintea mea începe să se construiască un spectacol.

Procesul de creație

Lucrez mult acasă. Folosesc multe caiete, creioane, pixuri, idei. Desenez teribil de prost. Trec mereu prin opera unor artiști plastici și mă las inspirată, în mare, cam de aceiași Edward Hopper, Lucian Freud, Otto Dix, Chagall. Procesul de lucru la scenă constă în implementare senzațiilor sau a imaginilor care mă invadează în intimitate. Sunt (încă) în căutarea propriei estetici. Cred în munca de echipă, mă las condusă de ideile actorilor, colaborez continuu cu partenerii de creație (scenograf, coregraf, sound-designer etc). Sunt convinsă că mai multe minți fac tema să capete densitate. Cu toate acestea am ultimul cuvânt, iau ultima decizie, nu supun la vot și duc cu mine responsabilitatea eventualului eșec. Regia la scenă are pentru mine câteva ingrediente: generozitate, rigoare, atenție. Despre „regia de acasă”, regia ca artă, voi vorbi la maturitate când sper că voi fi înțeles câte ceva.