Intenția regizoarei
Ce moștenim de la mamele noastre și ce înseamnă să fii femeie sunt întrebări care mi-au dat bătăi de cap de când mă știu. Tocmai de aceea am și acceptat să montez acest text propus de Vanner Collective. Provocarea a constat în a găsi echilibrul între raportul nostru la feminitate/feminism și discursul autoarelor canadience. A împăca aceste două culturi, România-Canada, cu uriașele diferențe de modelele feminine a dus la un spectacol hibrid. Suntem undeva „între”.
Sinopsis
Cassandra e o scriitoare care rămâne fără voce în ziua în care trebuie să compună și să citească elogiul mamei sale. Dispariția figurii materne declanșează un proces de auto-analiză comic-absurd prin care Cassandra încearcă să-și găsească locul, să-și înțeleagă propria feminitate, raportându-se ironic la normele sociale moștenite. Spectacolul devine o călătorie prin mintea acestei femei într-o notă sarcastică și provocatoare.
Echipa
Text: Norah Sadava & Amy Nostbakken (Mouthpiece în original)
Traducere: Denisa Nicolae
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Tudor Prodan
Muzica: Mihai Dobre
Mișcare scenică: Ștefan Lupu
Pregătire muzicală: Oana Pușcatu
Sunet: Daniel Octavian Nae
Lumini: Marius Nitu
Cu: Denisa Nicolae și Mihaela Velicu
Mulțumiri: Cristina Milea, Andrei Mihai, Roxana Jitaru, Miruna Gheorghiță, Mădălina Haiducu
Foto credit: Sorin Florea, Isidor Popescu
Cronici
„Am găsit în spectacolul Letei Popescu o poftă de joacă și de împărtășire pe care nu le-am mai văzut de mult. Și nu cred că s-ar fi putut vorbi cu adevărat despre noi și ai noștri, despre frustrările, visurile, curiozitățile, dramele, certurile și descoperirile noastre printr-ai noștri fără pofta asta. Am găsit umor acolo unde nu m-aș fi așteptat să fie (…) și am văzut o echipă de actori și un spațiu într-o lumină nouă și proaspătă, de care cred că noi toți aveam nevoie.”
„Cassandra este unul dintre spectacolele revigorante din acest început de post-pandemie.”
„Cu această premieră, Leta Popescu reușește un spectacol împlinit în structura performativă, coerent cu stilului său regizoral. Ne oferă o lectură vibrantă a unui text de scenă montat la invitația producătorului Vanner Collective cu care are în comun interesul pentru explorarea tematicii feministe, pentru reflecția critică a conflictelor intergeneraționale.”
„Spectacolul e un organism bine închegat care spune o poveste cu emoţie şi sens. Râzi, te amuzi, te sperii puţin de procentul substanţial în care te recunoşti în descrierile rostite amplificat de vocea personajului cu dublă prezenţă, ai un fior de empatie şi de vină, ai timp de reflecţie şi timp pentru plăcere strict estetică.
„Un text complicat, cu tensiuni nu ușor de decodat, pe care Leta Popescu l-a analizat, l-a descifrat extraordinar împreună și, poate, datorită unor actrițe a căror performanță m-a atins. Un spectacol curajos, intens, o reglare perfectă între cuvînt și povestea corpului, și aș spune o performanță extraordinară a celor două actrițe. Nu le-am cunoscut disponibilitatea pentru teatrul de fizicație, cu ușoare influențe din Peeping Tom, le-am văzut în alt gen de spectacole. M-am dus și a doua oară pentru că sînt multe și fine detalii care co-există în transformările de situații, de ton, de prejudecăți, un tip de energie care curge ca un fluid dintr-un discurs verbal în cel non-verbal, susținîndu-se, concurîndu-se.”
„Spectacolul are, ca și textul, tonul specific pieselor contemporane care își propun dezbateri pe teme sensibile, adoptând soluția distanțării, a lucidității în vederea unei anumite radicalizări a discursului.”