Intenția regizoarei
Cu spectacolul Dă-te din soare aș vrea să-mi închei niște socoteli, așa că m-am pus pe treabă și înmormântez: mentorul și moștenirile, teatrul politic militant, dramaturgia fragmentată, formele pretinse a fi noi. Din toată înmormântarea asta uriașă sper să se nască altceva, nu știm ce, vom vedea la următorul proiect. Până atunci invit spectatorii la o comedie autoironică despre chinul de a-ți depăși condiția.
Sinopsis
În anul pandemiei, un grup de tineri artiști încearcă să facă un spectacol despre decalajul dintre generații, împreună cu un regizor dintr-o generație mai în vârstă. Între ședințe de zoom, drafturi de text eșuate și efortul de a purta un dialog real, totul devine un delir de forme teatrale, o căutare febrilă de răspunsuri la întrebări retorice.
Echipa
Regia: Leta Popescu
Cu: Andreea Ajtai, Radu Dogaru, Raluca Mara, Oana Mardare, Cosmin Stănilă, Adonis Tanța
Cu participarea: Alexandru Dabija, Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, Radu Lărgeanu, Alexandra Tarce, Irina Wintze
Scenografia: Mihai Păcurar
Costumele: Teodora Frîncu
Muzica: Radu Dogaru și Adonis Tanța
Mișcarea scenică: Mihai Mihalcea
Asistente de regie: Irisz Kovacs și Ana Maria Țîrlea
credit foto: Mihai Păcurar
Cronici
„Leta Popescu a înmormîntat totul cu furie, umor și conștiinciozitate, căci numai după ce faci curățenie într-o casă străină te poți instala în ea (poate și de asta, în cariera ei de pînă acum, Leta a tot tatonat direcții performative, fără a se instala nicăieri, ca și cum nu și-ar găsi locul). Acum ar trebui să deschidă un șantier.”
„(…) voi spune că apreciez acest efort uriaș de a contrabalansa într-un limbaj avântat, aspru și ironic înțepenirea în desuete tipare. Este un eșafodaj teatral remarcabil, fără discuție. Dar mă întreb, nu retoric: reușește această montare extravagantă să înlocuiască strălucirea de altădată a teatrului?.”
„Am văzut spectacolul într-o înregistrare nu tocmai bună, dar chiar și așa, mi se pare important demersul Letei Popescu de a exorciza extragerea de sub tutela inhibantă a mentorilor. Spectacolul jonglează cu deziconizarea maeștrilor, aici regizorul Alexandru Dabija, detronat cu empatie și (auto)ironie din funcția de model ceea ce stârnește revoluții personale și zguduie însuși Reactorul ca emblemă a teatrului independent mainstream.”