Va urma.
Cronici
„Lalele… secționează cu profunzime și umor atât un cartier dormitor, cu lumea lui aproape invizibilă, cu dramele casnice și de muncă, cât și afectul și mentalul feminin. Sunt sinteze ale umanului pe care Leta Popescu le face având deopotrivă capacitatea de a livra o perspectivă panoramică și de a lumina detalii nebănuite.”
„Un spectacol interior, un puzzle de monoloage interioare, un proiectant urban în interior, în imaginația fiecărui om din public. Profund vizual textul jumătate poezie – jumătate cameră de luat vederi în cotlonul unui oraș nenumit. Profund vizual jocul, în grafismele unor actrițe fantastice, în plasticitatea lor de plastilină când se modelează și remodelează la secundă „
„Aș numi inovație tocmai denudarea condiției feminine prin umorul savuros și justificat folosit, prin sarcasmul la adresa efluviilor de recunoștință bifată de maldărul de lalele galbene împrăștiate de 1 martie peste victimele indiferenței generale. „
„Deschis spre experiment, stilul său regizoral abordează teatrul performativ și eliberează actorul din convenția personajului, în căutarea unui limbaj scenic sintetic ce problematizează raportul cu lumea al generației de artiști împreună cu care s-a afirmat.”