Intenția regizoarei
Interesul meu si al Alexei Băcanu a fost legat de o formă de teatru narativ. Cu multe pasaje de roman, cu o structură atipică și cu intrigi multiple, textul a cerut mereu o abordare simplă. Am tratat „simplitatea” în forme geometrice iar interesul meu a fost să opțin imagine doar din actori și 4 obiecte. Mi-am dat chiar și o temă: toată lumea stă pe o bancă lungă. Am experimentat mult prin acest spectacol și am căutat să testez până la limită narativitatea piesei scrisă de Alexa și am dirijat tot la milimetru. Nu ne-a ieșit. Dar a fost grozav.
Sinopsis
Trei femei și un bărbat se întâlnesc în ziua în care fiecare din ei se căsătorește. Nunta devine un moment important, dar nu într-un sens clasic. Ce poate să se întâmple la o petrecere la care niciunul nu se simte în al nouălea cer? „Neverland” îi urmărește pe cei patru în cele mai importante momente ale vieții lor, fie că e vorba de pierderi imense sau de zile în care soarele pare să lumineze altfel. Kinga, Rada, Andreea și Fabian își doresc să ducă o viață normală chiar cu riscul de a deveni banali sau nefirești. La ce duce insistența de a intra în tiparele sociale și ce visăm de fapt? Spectacolul e o invitație în a ne căuta propriul „Neverland”, locul unde există acea libertate la care uităm să ne întoarcem.
Echipa
Text: Alexa Băcanu
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Szöke Zsuzsi
Muzică: Boros Csaba
Cu: Raisa Ané, Laura Mihalache, Ștefan Mura, Pál Emöke
Teatrul 3G, Tîrgu Mureș
credit foto: Cristina Gânj, Bogdan Botaș
Participări la festivaluri
Ministagiune Point București, 2017
Ministagiune Reactor Cluj, 2017
Cronici
În alt registru, mult mai ludic, Leta Popescu a montat la Târgu Mureș, la Teatrul 3G, și Neverland de Alexa Băcanu, un fel de parodie romantic-anxioasă despre dilemele stârnite de căsătorie și tot ce ține de noul statut. Construit cu mici accente de musical – compozitor Boros Csaba -, cu o netă amorsă comică, spectacolul se remarcă prin vitalitatea jocului și farmecul scenic al actorilor Raisa Ané, Laura Mihalache, Ștefan Mura și Pál Emőke.
[…] biografiile se configurează din cauza şi în jurul acestui construct social căruia regizoarea Leta Popescu îi găseşte un echivalent vizual: un inventar de „semne“ ale realităţii: pantofii roşii, cădelniţa, instrumentele medicalo-culinare (cuţite care seamănă cu bisturie) etc. Actorii funcţionează pe două direcţii: ludic (livrare de text) – cele patru personaje sînt şi naratori, fiecare pentru sine şi pentru ceilalţi – şi performativ (corp, mişcare).