Open

devised theatre

premieră:  3 septembrie 2016

Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

„Am vrut să fac un spectacol despre iubirea contemporană și mi-a ieșit un spectacol despre lipsa ei. Trăim într-un timp în care avem Tinder, Grindr, Hornet, OkCupid și alte aplicații prin care îți poți întâlni parteneri de sex sau parteneri de viață. Numim relațiile în diferite forme: open relationship, may-december relationship, casual relationship etc. Pentru mine toate astea nu reprezintă decât o dorință indiscutabilă de iubire. Aș zice să privim deschis acest punct în care am ajuns o parte dintre noi. S-ar putea să ne fie de folos.”

Sinopsis

Spectacolul pornește de la cadrul larg al ofertelor de club care promit atât plăceri sexuale cât și (re)găsirea echilibrul spiritual. Membrii echipei artistice explorează propriile povești și fantezii ca în final să poată atinge tulburarea umană în raport cu regăsirea tandreții și propria sexualitate. Spectacolul invită la reflecția asupra diferitelor forme ale iubirii contemporane. Unde și cum ne mai găsim liniștea în conceptele de „single” sau „open”?

Echipa

cu: George Albert Costea
regia: Leta Popescu
dramaturg: Ana Cucu Popescu
sound design: Mihai Moș
video: ousia
tehnic: Attila Almási
producător: Asociația Reciproca în parteneriat cu Federația Fabrica de Pensule și Asociația GroundFloor Group

credit foto: Robert Puțeanu, Ruth Borgfjord, David Lila, Roland Vaczi


Participări la festivaluri:

Festivalul Temps d`Images Cluj Napoca, noiembrie 2016
Festivalul Festivalul ConectArt Târgu Mureș, noiembrie 2016
Festivalului de Teatru Nou Arad, mai 2017
Festivalul FEST-FDR, Timișoara, mai 2017
FITO, Festivalul Internațional de Teatru Oradea, septembrie 2017
Festivalul 25 de ore de teatru non-stop, Sibiu, septembrie 2017

Cronici

„Open este o prospecţie asupra iubirii, „eşuată“ în investigarea sexului. (…)dragostea devine astăzi subiect de basm (urban) şi pare desuetă. Leta Popescu porneşte cu speranţă în căutarea ei, dar îi descoperă doar surogatul. Cu un actor excelent, ludic şi alunecos, ireverenţios şi caustic, Open este un performance care înregistrează, cu amărăciune, lipsa afectelor din lumea contemporană.”

Oana Stoica – Dilema Veche – „Reactor și Reciproca”

„Open e un (mono)spectacol despre sexualitate. Nu despre iubire în abstract, ci despre modul în care familia, cercul de prieteni, ansamblul general al interacțiunilor sociale (pe scurt, ceea ce în general se numește societate) stabilesc un cadru reglementat informal în care să ne manifestăm (controlat moral) sexualitatea, despre care nu vorbim în acești termeni, fiindcă principala formă de reglementare a sexualității e confundarea ei cu dragostea sau tratarea ei exclusiv drept consecință și modalitate de manifestare a iubirii-așa-cum-a-stabilit-lumea-că-e-ea.”

Iulia Popovici – Observatorul Cultural – „Sexualitatea de care ne rușinăm”

„Dincolo de orice filozofări sau interpretări pe marginea sa, spectacolul rămâne unul extrem de închegat şi cursiv, alcătuit din ritmuri diferite care îi dau o dinamică generală rezultată şi din calibrarea atentă a părţilor care îl compun.”

Mircea Sorin Rusu – LiterNet – „Despre entropie și un covor turcoaz – OPEN”

„Îmi place genul ăsta de teatru introspectiv. Îl caut, mi-ar plăcea să-l încerce și alții – te-ajută să vezi că împarți lumea cu oameni diferiți sau atât de asemănători, îți șterge din cap zona care se ocupă cu judecarea celorlalți. (…) Din punct de vedere teatral, e unul dintre cele mai reușite oneman showuri pe care le-am văzut în ultimii ani. ”

Cătălina Miciu – Scena9 – „Vă rog să nu ne credem mai buni”

„OPEN este o modalitate artistică de a vorbi astăzi despre iubire la modul cel mai personal. (…) Ieşi din sală şi îi trimiţi celui pe care îl iubeşti un mesaj. Pe WhatsUp cel mai probabil. Dar în loc de emoji tastezi „Te iubesc”. Cam acesta este efectul spectacolului „Open”. ”

Alina Epingeac – Yorick.ro – „Open. Tinder, Grindr şi OkCupid în loc de mângâiere, sărut şi îmbăţişări”

Rar s-a exprimat – pe scenele sau în filmele româneşti – atât de bine, artistic, splendoarea şi abjecţia condiţiei homosexuale (ne-amintim şi de filmul-confesiune „Les nuits fauves“ / „Nopţile sălbatice“ al lui Cyril Collard, din 1992, dar în România n-avem încă aşa ceva). Spectacol care atinge cele mai profunde temeri, dar şi dorinţe ale fiecăruia (în acest sens, el se adresează, într-adevăr, oricui, cum spune George Albert Costea în textul-preambul), având în acelaşi timp şi o dimensiune politico-socială (în cheia descrisă la început).

Doinel Tronaru – Adevarul.ro – „Cât putem fi de Open“