Intenția regizoarei
Indiferent că vorbim despre o despărțire, despre moarte sau despre indentitatea noastră etnică sau sexuală, un singur lucru am de spus: trebuie să fim atenți la noi înșine. Asta am încercat să spun prin acest spectacol. Dramele noastre nu sunt de neglijat. Nici alea mici, nici alea mari. Suntem într-o epocă în care (re)focusare pe noi înșine devine obligatorie. Și o dată cu asta ne uităm în jur și vedem o societate. Tulburată. La fel ca noi. Avem de lucru. Avem de (re)gândit. Și nu, nu trebuie să zicem „Pas(sz)” la nimic. Întrebarea spectacolului ar fi „Unde sunt eu în această lume turbată?” Dacă toți încercăm să răspundem la această întrebare, vom fi poate mai fericiți.
Sinopsis
Spectacolul spune povestea a trei tineri: Andi – o actriță ciudățică, Eszter – care crede că Budapesta e ca și cancerul, Victor – care într-o după-amiază cunoaște pe (alt)cineva. Și bineînțeles vorbește despre România secolului 21, despre românii și ungurii României, despre minoritate, despre fricile, despre posibilitatea co-existenței, despre imposibilitatea de a ne regăsi, despre familie, despre iluzia siguranței.
Pas(sz) nu este o tragedie, e mai degrabă o întrebare: ce se va întâmpla cu noi? Descoperim simptomele epocii fără să oferim nu un manual de instrucțiuni pentru o viață mai bună.
Echipa
text: Lovassy Cseh Tamás (elcsété)
regie: Leta Popescu
Dramaturg: Győrfi Kata
Muzică: Bocsárdi Magor
Scenografie: Kupás Anna
cu: Doru Mihai Taloș , Pál Emőke, Sigmond Rita
Traducere: Győrfi Kata, Sigmond Rita, Kisgyörgy Szende
producător: Asociația Reciproca în parteneriat cu Váróterem Projekt, găzduită de ZUG Zone.
credit foto: Ioana Ofelia, Robert Puțeanu
Cronici
Există tineri autori teatrali curajoși la Cluj, un nou motiv pentru optimism. Iată prima propoziție, fără să încerc să pun spectacolul Pas(sz), scris de Tamás Lovassy Cseh și regizat de Leta Popescu, în context. (…). Într-un final contextul este unul autentic: mii de tineri trăiesc în țară de pe o zi pe alta fără vreo imagine de viitor, se răstoarnă un guvern, vine un altul, dar curând se demonstrează și împotriva acestuia, mulți homosexuali intră în relații heterosexuale de dragul aparențelor, mulți își întemeiază familii nu din convingere, ci pur și simplu pentru că așa se trăiește la noi.
Árpád Kulcsár, Transindex.ro, „Ce să facă tinerii din Ardeal, nefiind luptători pentru autonomie, familiști, heterosexuali, etc?”
Spectacolul PAS(SZ) își confruntă spectatorii cu un număr impresionant de probleme autentice, despre care merită și trebuie să vorbim.