Poker

de la proză la spectacol

premieră: 12 iunie 2014

Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Deși pare un alt roman al unui puști rebel care trăiește doar din jocuri de cărți, personajul principal mi-a atras atenția prin contrastul puternic dintre cum își trăiește viața și cum și-o gândește sau și-o visează. Subiectele surprinse în cele două romane ating probleme pe care intenționez să le aduc în fața publicului și prin alte spectacole: adolescentul întârziat sau generația Peter Pan, viciile și temerile adolescenților de astăzi, identitate și mentalitate la 20 de
ani etc. Poker e un spectacol din care mi-am dorit să reiasă un mod de a gândi și de a fi al generației din care fac parte.

Sinopsis

Poker îl are în prim plan pe Tudor, un tânăr de douăzeci și ceva de ani, surprins în câteva momente definitorii din evoluția sa ca adult. Trecând prin experiența lumii underground și a jocurilor de noroc, personajul atrage atenția prin contrastul puternic între viața la care aspiră și cea pe care o trăiește. Pus într-o situație limită de către un grup de interlopi, Tudor nu reușește să facă față situației cu luciditate. Asistăm, astfel, la un amalgam de reacții și porniri ale
personajului, care reflectă problemele și valorile generației sale. Complexitatea personajului și contradicțiile sale interioare sunt puse în valoare de trei actori, fiecare surprinzând ipostaze diferite ale personalității protagonistului.

Echipa

Texte: romanele Poker și Poker. Black Glass de Bogdan Coșa
Regie și scenografie: Leta Popescu
Dramaturgie: Leta Popescu și Adriana Hăgan

Cu: Paul Socol, Doru Taloș, Valentin Oncu
Figurație: Valeriu A. Cuc și Lorand Maxim
Producție*: Asociația Reciproca în parteneriat cu Reactor de creație și experiment Cluj

* Început ca examen de semestru I al anului I de master, Poker s-a născut la Fabrica de Pensule în cadrul parteneriatului dintre această instituție și Facultatea de Teatru și Televiziune. Mai târziu, spectacolul a devenit o producție a Asociației Reciproca în colaborare cu Reactor de creație și experiment, având loc transformări considerabile la nivel de structură dramatică și regizorală, dar și noi investiții în producție.

credit foto: Irina Iacob


Participări la festivaluri

Festivalului de Teatru Indepedent București, noiembrie 2014.
RestArt&Music Festival, Satu Mare, decembrie 2014

Cronici

„Într-un cadru scenografic minimal, spectacolul Poker vorbeşte, cumva, cam despre toate frământările primei tinereţi – de la însingurare până la dependenţa emoţională, trecând prin amoruri ratate, pierderi definitive, traume majore şi deziluzii cotidiene, supradimensionate de lentila autoizolării. Nu este, deci, o poveste despre poker, ci una în care, printre altele, se joacă şi poker.
Nu este o lecţie de viaţă, nu are un caracter pilduitor. Nu pleci acasă ştiind cine eşti, sau cine ai putea fi. În cel mai bun caz, însă, te alegi cu câteva întrebări sâcâitoare şi cu un nod în gât; şi, mai ales, cu convingerea că teatrul independent din România este un organism viu, în permanentă dezvoltare şi conectat la realitatea noastră cea de toate zilele.”

„Dinamic, alert, frapant, Poker este un spectacol din categoria celor cu cărţile pe faţă. El nu menajează, fiindcă nu prea mai are motive să o facă. Pe spectator e bine să-l zgudui din când în când, să-şi pună întrebări, să se scuture de praf şi să-şi facă inventarul.”

Dramatizarea-concept regizoral a Letei Popescu optează curajos pentru crearea unei situaţii dramatice care nu există în textul romanului, dar provine din el, şi care oferă „spaţiul de verosimilitate” pentru antrenarea scenică a canavalei narative.[…] Tudor cel de 26 de ani e, în fond, oricare dintre martorii din sală. Iar aceştia reacţionează în consecinţă.

Cum nu am făcut filmologie ori teatrologie, critica mea e una viscerală, mă bazez pe reacţiile pe care le am, adică e de bine dacă un film sau un spectacol mă face să simt ceva – îmi scotoceşte prin inimă, îmi dă pumni în plex, îmi trezeşte fluturi în stomac etc. Iar “Poker” m-a lăsat vlăguită la final.