Intenția regizoarei
Am profitat de rama pe care o dă Shakespeare în varianta originală, aceea de teatru în teatru. Prologul pe care ni-l dă autorul ne spune că povestea cu Caterina și Petruccio se joacă în fața unui spectator nedus la teatru care reacționează «neîmblânzit» la ceea ce vede. Rama aceasta a făcut ca spectacolul să fie creat pe mai multe straturi și, sper eu, să aducă ceva în plus față de o lectură obișnuită a piesei. Spectatorii pot vedea «Îmblânzirea scorpiei» în două variante care răspund în opoziție întrebării: «îmblânzirea» este un ritual de cucerire a femeii sau este un ritual de «îndobitocire»? Eu personal nu am găsit un unic răspuns. Nu pentru că aș fi din fire o nehotărâtă, din contra. Sunt hotărâtă să mă uit atent la tipurile de lectură care există în lumea de azi și să le pun față în față. Din asta nu poate ieși decât o explozie de idei, ceea ce mă și fascinează ca regizoare. Prefer să las dezbaterea deschisă și să mă gândesc în continuare la cine trebuie îmblânzit și de către cine: femeia? bărbatul? publicul? creatorul de teatru? Între timp, scorpia mea rămâne neîmblânzită.
Sinopsis
Când spunem «Îmblânzirea scorpiei», mulți dintre noi ne gândim la o poveste de dragoste cu năbădăi între Petruccio și Caterina, cuplul cunoscut din opera lui William Shakespeare: Caterina este o femeie pe care nimeni nu o curtează pentru că e prea vulcanică și rea de gură, Petruccio este un bărbat care, avid după averea fetei, e decis să o obțină cu orice preț. Pe parcurs dinamica dintre ei se schimbă și – în varianta idilică a poveștii – cei doi devin un cuplu solid. Dar mai poate o poveste dintre un bărbat și o femeie de la 1600 să fie spusă la fel și în 2023? Căutând răspunsul la această întrebare, spectacolul devine un spațiu de confruntare între bărbați și femei, între teatrul clasic și teatrul contemporan, între idei conservatoare și idei progresiste, având în centru povestea lui Shakespeare. Pornind de la rescrierea piesei originale de către autoarea contemporană Maria Manolescu, regizoarea Leta Popescu creează scenariul de spectacol în manieră personală, ilustrând, într-un cadru de teatru în teatru, dinamica masculin-feminin pe mai multe niveluri. Spectacolul se adresează publicului larg și face parte din proiectul de regie de teatru popular al Letei Popescu.
Echipa
Text de spectacol, după William Shakespeare, de Leta Popescu,
după o adaptare de Maria Manolescu
Traducerea textelor shakespeariene: Violeta Popa
Regia: Leta Popescu
Scenografia: Bogdan Spătaru
Muzica: Radu Dogaru
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Asistență de regie și colaje Video: Irina Caraulă
Asistent de coregrafie: Ioana Moldovan
Design lumini: Jenel Moldovan
Cu: Diana Buluga, Sânziana Tarța, Adrian Cucu, Irina Wintze, Patricia Brad, Silvius Iorga, Irina Barbir, Radu Lărgeanu, Cosmin Stănilă, Cecilia Lucanu-Donat, Radu Dogaru, Alexandra Tarce, Diana-Ioana Licu
Regia tehnică: Răzvan Pojonie
Operator lumini: Andrei Mitran
Operator sonorizare: Vlad Negrea
Operator video: Vasile Crăciun
Sufleor: Irina Barbir
Foto credit: Nicu Cherciu
Cronici
„Leta Popescu adună toate aceste viziuni într-un spectacol de teatru popular, refuzând o abordare prețioasă sau militantă, și așezându-se la intersecția acestor perspective, cerințe și realități pentru a (se) întreba onest: și acum, teatrul încotro? ”
„Leta Popescu reliefează în manieră comică, prin creația ei, o Scorpie neîmblânzită ce rezidă în contradicțiile dintre generații, în contradicțiile dintre vechi și nou, dintre mentalități trecute și prezente, rezidă în vremurile pe care le trăim, și pe care ne străduim să le îmblânzim.”