Sfârșit

de la proză la spectacol

premieră: 14 noiembrie 2015

Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova

Intenția regizoarei

Întotdeauna m-am întrebat dacă amintirile mele sunt și amintirile celor cu care le-am petrecut și întotdeauna mă gândesc la fanteziile ascunse din mințile fiecăruia dintre noi. Mă întreb ce îi (mai) leagă în prezent pe prietenii din copilărie. Ei sunt oamenii cu care am făcut cele mai mari descoperiri. Ei sunt
cei cu care „am inventat” minciuna, am trăit frica pentru prima dată și ne-am identificat sexualitatea. Dacă ne-am întâlni acum, după 20 de ani, ce s-ar întâmpla? Poate că nimic, sau poate că ne-am descoperi, prin apelul la memorie, aceleași dorințe. Depinde doar de cât curaj avem să ne reîntoarcem în noi înșine.

Sinopsis

Patru prieteni din copilărie se întâlnesc – din întâmplare- după înmormântarea celui de-al cincilea. Îi mai leagă ceva în afară de trecut? Au trăit împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou împreună, într-un context straniu. Depistează împreună momentele marcante, oamenii importanți, sentimentele febrile. Dar se mai poate schimba ceva după o întâlnire importantă? „Sfârșit” este o poveste despre încercarea de a recrea legături în momentele de singurătate matură.

Echipa

Text: Florin Lăzărescu
Dramaturg: Oana Hodade
Scenografia: Gloria Gagu
Coregrafie: George Albert Costea
Cu: George Albert Costea, Romaniţa Ionescu , Raluca Păun, Marian Politic, Cosmin Rădescu
producător: Teatrul Național Marin Sorescu Craiova

credit foto: Florin Chirea


Cronici

„Sfârşit” este un spectacol bine făcut, despre sfârşitul unei vârste, despre momentele cheie şi despre toate finalurile din viaţă noastră; despre insatisfacţia de a fi şi a trăi, despre cât de singuri suntem în relaţiile umane.

Monica Andrei, Ziarul Metropolis, „Sfârșit la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova”

Florin Lăzărescu a recuperat un topos special: intersectarea rural-urban, din care Leta Popescu selectează momente şi personaje şi le încadrează în schimburile afective sau dramatice pe care le presupune o astfel de ciocnire. (…) Alternanţele de planuri sunt solicitante, conexiunile dintre actori asigura fluiditatea, cât şi tensiunea spectacolului.

Daniela Firescu, revista RAMURI „Cinema la noi acasă”

Leta Popescu a lucrat, că şi alte daţi, prin implicarea tuturor creatorilor acestui spectacol, ca la o roată a olarului la care mult mai multe mâini intervin în modelarea la detaliu a unui vas care este, totodată, şi singular şi unificator.

Marius Dobrin, revista SpecActor „Ţărână şi covorul roşu”