F _ _ _ _

F_ _ _ _

premieră: 24 septembrie 2022

/SAC @ Malmaison, București

Intenția regizoarei

Nu cred că frica reală poate fi stârnită într-un spațiu convențional (galerie, teatru); oamenii știu că sunt într-o zonă de siguranță. Așa am ajuns să creăm spații care să ne trimită cu gândul la frică, să facem un exercițiu rațional asupra subiectului și să simțim un ușor disconfort care să combine umorul și stranietatea.

Sinopsis

O instalație performativă despre una dintre cele mai enigmatice emoții, o emoție primitivă și universală, care domină climatul socio-politic actual.

Echipa

Regizoare: Leta Popescu
Coregrafă: Ioana Marchidan
Scenograf: Bogdan Spătaru
Arhitectă: Maria Ghement
Arhitect: Justin Baroncea
Antropolog:Radu Umbreș
Producătoare: Simona Abagiu / Elena Stanciu
Curator: Alex Radu
Cu: Cristina Toma, Lari Giorgescu/Alexandru Tudor, Oana Jipa, Răzvan Mîndruță, Sabina
Lazăr, Sergiu Diță, Andrei Raicu (live soundscapes).

„F _ _ _ _” face parte din programul OPEN CONTEXT, început în 2021 la /SAC @ Malmaison.

Foto credit: Andrei Mărgulescu, Dan Vezentan


Cronici

“We begin entering this space, a space that cannot be measured; it is probably generous because it doesn’t feel crowded, surrounded by white smoke, semi-opaque. We exist merely in this smoke for a while, then the lights dim down, and everything feels heavier and heavier.”

Alberto Păduraru – LiterNet – F _ _ _ _: facem felie făină, futut flutur fazan, fagot falcă frică

„Spațiul /SAC @ Malmaison e împărțit, prin perdele / cortine sprijinite / agățate de / pe cadre metalice, în multiple spații de joc. Dintr-o parte în alta suntem
invitați la început de performeri, apoi de sunete & zgomote & țipete, apoi de propria curiozitate. Sau frică? Chiar, la ce vă duce cu gândul titlul F_ _ _ _//
instalație performativă? Dacă adaug că în bună parte din cele 35-40 de minute de spectacol artiștii sunt goi asocierea cu the f word pare că e departe câștigătoare spânzurătorii. Și totuși, acel F și acele spații goale pot, la fel de bine, să vorbească și despre FRICĂ.”

Mihai Brezeanu – LiterNet – The F wor(l)d – F_ _ _ _// instalație performativă

F _ _ _ _ // instalație performativă de Leta Popescu & echipa ei la SAC / Malmaison, despre frică și mai ales curaj, rușine și încredere, care te învârte într-un labirint înecăcios și te obligă să te gândești la ce și de ce ți-e frică. Am ajuns acasă un pic tulburat, un pic încântat, un pic speriat.

Ioan Maxim – Facebook – Postare publică 25 septembrie 2022

Vrabia

Vrabia

teatru popular

premieră: 3 iulie 2022

Teatrul Dramatic Fani Tardini Galați

Intenția regizoarei

„Vrabia“ face parte dintr-un proiect regizoral în care mi-am propus să fac teatru popular. Să văd ce mai este astăzi teatru popular și cum se poate face fără să fac rabat de la căutările mele artistice (nu atât de populare). Am scris Vrabia cu nostalgie (sentiment popular), cu o ușoară revoltă față de propriile origini (sentiment popular), am ficționalizat de dragul comicului și am fost sinceră de dragul dramaticului. Spectacolul lucrează cu două puncte contrare: vulnerabilitatea și forța. Și de aici se naște o atmosferă care poate să doară sau poate să bucure.

Sinopsis

„Vrabia“ prezintă evoluția de la copilărie până la maturitate a unei fete care crește într-un oraș industrial din România postcomunistă. Cele patru acte (copilăria, adolescența, tinerețea, maturitatea) sunt legate de amintirile provocate de o plimbare pe Faleza Dunării a personajului Emacenumeurât, după mai bine de 10 ani de absență din orașul natal. Spectacolul vorbește despre copilăria și adolescența unei generații și reflectă provocările devenirii personale în tabloul mai larg al dificultăților tranziției.

Echipa

Text: Leta Popescu
Scenografia: Bogdan Spătaru
Atmosfera sonoră: Oana Hodade
Light design: Tudor Nicorici și Bogdan Spătaru
Regizor tehnic: Lică Dănilă
Operator lumini: Marian Tarazi
Operator sonorizare: Dan Nedelescu
Sufleor: Jeana Lungu
Cu: Oana Mogoș, Petronela Buda, Elena Ghinea, Cristina Uja-Neagu, Vlad Volf, Ionuț Moldoveanu, Vlad Ajder, Carmen Albu, Tamara Constantinescu, Svetlana Friptu, Florin Toma, Aureliu Bâtcă, Vlad Vasiliu, Oana Preda, Mihaela Lecca-Gorea, Ciprian Brașoveanu

Spectacol produs în cadrul Proiect 9. Teatru Românesc Contemporan, program artistic derulat de Teatrul Dramatic „Fani Tardini” în perioada 2021-2024


Foto credit: Tudor Neacșu


Dual

DUAL

un performance despre prietenie
devised theatre

premieră: 31 iulie 2022

Teatrelli, București

Intenția regizoarei

DUAL este o invitație la a privi prietenia dincolo de clișeu și, totodată, o formă de căutare a mijloacelor de expresie artistică. Puncte de pornire și inspirație au fost Erwin Wurm și Csilla Klenyánszki, artiști conceptuali – dar cu umor – care analizează cotidianul prin sculpturi umane de un echilibru fragil. „𝘚̦𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢̆ 𝘢𝘮 𝘢𝘭𝘦𝘴 𝘴𝘢̆ 𝘷𝘰𝘳𝘣𝘪𝘮 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘦𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦 𝘤𝘢 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘤𝘦𝘷𝘢 𝘧𝘳𝘢𝘨𝘪𝘭, 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘴-𝘢𝘶 𝘭𝘦𝘨𝘢𝘵 𝘤𝘶 𝘢𝘤𝘦𝘴̦𝘵𝘪 𝘥𝘰𝘪 𝘢𝘳𝘵𝘪𝘴̦𝘵𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘦𝘢𝘻𝘢̆ 𝘤𝘶 𝘵𝘦𝘯𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦𝘢 𝘰𝘣𝘪𝘦𝘤𝘵𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘪̂𝘯 𝘴𝘱𝘢𝘵̦𝘪𝘶 (𝘰𝘣𝘪𝘦𝘤𝘵𝘦 𝘤𝘢𝘴𝘯𝘪𝘤𝘦 𝘥𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘰𝘳𝘪), 𝘤𝘶 𝘦𝘤𝘩𝘪𝘭𝘪𝘣𝘳𝘶𝘭. 𝘕𝘰𝘪 𝘢𝘮 𝘢𝘭𝘦𝘴 𝘴𝘢̆ 𝘯𝘦 𝘶𝘪𝘵𝘢̆𝘮 𝘭𝘢 𝘱𝘳𝘪𝘦𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦 𝘤𝘢 𝘭𝘢 𝘤𝘦𝘷𝘢 𝘥𝘶𝘢𝘭, 𝘯𝘶 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘤𝘢 𝘭𝘢 𝘤𝘦𝘷𝘢 𝘱𝘦𝘳𝘧𝘦𝘤𝘵, 𝘪𝘯𝘥𝘦𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤𝘵𝘪𝘣𝘪𝘭.” Leta Popescu și Bogdan Spătaru.

Sinopsis

„DUAL, un performance despre prietenie” se află la intersecția între teatru-dans, teatru non-verbal și teatru de obiect, cu o poveste pretext pentru căutările artiștilor: trei prieteni foarte buni se întâlnesc să gătească împreună un desert. Ceea ce este, aparent, senin și natural, începe să pulseze pe dedesubt. Artiștii traduc prin interacțiunea cu obiectele unei bucătării stările opuse prieteniei. Ce se întâmplă când dispare încrederea? Apare îndoiala. Ce se întâmplă când dispare siguranța? Apare frica.

Echipa

Concept: Leta Popescu și Bogdan Spătaru
Performeri: Geroge Albert Costea, Mihaela Velicu, Vlad Udrescu


Foto credit: Adi Bulboacă, Isidor Popescu


Cronici

„O nebunie îngrozitoare și perfectă. Un performance în detaliu, cu tensiuni greu de tradus în cuvinte, într-un timp suspendat, cu trei protagoniști și o poveste. Și eu cu ei. În aceeași poveste.”

Georgiana Ene – liternet.ro – 2022. Cum am scăpat de depresie cu teatru

„Un spectacol extrem de fiziologic având în centrul sistemului spectacular corpul cu propriile sale fantasme, cu o energie răvășitoare, transmisibilă și incitantă. Dacă ne gândim că regizorul Peter Brook a considerat performance-ul cel mai fertil, dacă nu şi unicul teren de experimentare, spectacolul de la Teatrelli poate constitui un sensibil omagiu.”

Alina Maer – scenesicuvinte.ro – DUAL, un performence despre prietenie și iubire

„Pretențios, dar carne vie, DUAL este un powerplay de tensiuni și de frecvențe înalte, de la început până la final.”

Raluca Cîrciumaru – revista „Teatrul azi”

„O experienţă artistică îndrăzneaţă, care, cu siguranţă, te smulge din balamalele ruginite ale confortului. Conceptul semnat de Leta Popescu, Bogdan Spătaru şi Florin Fieroiu, inspirat din opera lui Erwin Wurm și a Csillei Klenyánszki, are îndrăzneala de a contesta sinceritatea prieteniei şi candoarea repunerii în discuție a limitelor comunicării profunde dintre cei care formează cercul cel mai strâns de încredere”

Alina Epîngeac – epingeac.com – „Dual, un performance despre prietenie” – bucătăria murdară a sufletelor noastre

„Dual este produs într-un program de performance-uri work in progress, în care explorarea unor formule și limbaje noi este partea esențială, iar o a doua etapă, în care rezultă un produs artistic viabil pentru a fi reprezentat ca spectacol, nu este neapărat obligatorie. Acest aspect, de cercetare a unor limbaje performative fără presiunea rezultatului este un atu al programului de la Teatrelli (la noi sunt prea puține contexte care să ofere artiștilor spațiu de cercetare și încercare a unor formule performative noi)”

Oana Stoica – Scena9 – Teatrul trece prin stomac

„Mihaela, George și Vlad sunt impresionanți pe bază de capacitate de efort & expresivitate corporală & facială, eleganță & precizie a mișcărilor, comunicare & coordonare. Când mai vorbește cineva despre pregătirea fizică și joacă de-a / cu trupul a actorilor români, eu zic să declare, mai întâi, dacă a văzut sau nu Dual-ul.”

Mihai Brezeanu – LiterNet.ro – Inglorious Seinfelds – Dual – un performance despre prietenie

„Spectacolul Letei Popescu mi-a readus aminte de ce iubesc teatrul: pentru că este artă, înainte de orice artă. Iar asta nu poate face oricine!”

Nona Rapotan – Bookhub.ro -Între duet și trio încape o prietenie

Lucruri nespuse

Lucruri nespuse

teatru popular

premieră: 4 noiembrie 2021

Teatrul Național Târgu Mureș, Compania Liviu Rebreanu, Sala Mare

Recomandat 16+

Intenția regizoarei

Spectacolul „Lucruri nespuse“ este o comedie poetică, una în care adevărurile dure despre iubire sunt spuse simplu și firesc. Spectacolul este o frescă a diferitelor tipuri de iubire, cea maternă, cea aproape matură din pragul unei căsnicii, cea incipientă a celor foarte îndrăgostiți, cea funcțională între oameni căsătoriți dar lipsiți de pasiune. Spectacolul este totodată o frescă a ceea ce înseamnă masculin-feminin astăzi, a raporturilor dintre bărbați și femei, cu o reîntoarcere la lucrurile general acceptate și cu o privire ageră la ceea ce se dorește astăzi.

Sinopsis

Irina ajunge la casa de la țară a colegilor ei, Tudor și Bogdan, doi frați îndrăgostiți de ea cu care lucrează într-o agenție de publicitate. În cele trei zile și trei nopți în care cei trei trebuie să conceapă o reclamă la salam vănătoresc, încep să se spună lucruri care nu s-au spus niciodată. Prin întâlnirea cu băieții simpli de la țară, prieteni ai celor doi frați, Irina își pune la îndoială relația cu logodnicul rămas acasă, iar în final va trebui să ia o decizie.

 

„Lucruri nespuse” este primul spectacol din programul de regie al Letei Popescu, un program de teatru popular în care regizoarea revizitează structurile clasice, mecanismele comice, poveștile cu tâlc, într-o rescriere care nu trădează căutările artistice.

Echipa

Text: Leta Popescu și Maria Manolescu Borșa
Regia artistică: Leta Popescu
Scenografia: Mihai Păcurar
Muzica: Magor Bocsárdi
Mișcarea scenică: Mihai Mihalcea
Cu: Dan Rădulescu, Georgiana Ghergu, Cristian Iorga, Ștefan Dogaru, Laura Mihalache, Theo Marton, Ştefan Mura, Andi Gherghe, Mihai Crăciun, Luchian Pantea, Tiberius Vasiniuc
Sufleor: Laura Moldovan
Regia tehnică: Stelian Chiţacu

Foto credit: Cristina Gânj (Bristena)


Dă-te din soare

Dă-te din soare

texte contemporane
Audiență recomandată: 16+

premieră: 6 septembrie 2021

Reactor de creație și experiment, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Cu spectacolul Dă-te din soare aș vrea să-mi închei niște socoteli, așa că m-am pus pe treabă și înmormântez: mentorul și moștenirile, teatrul politic militant, dramaturgia fragmentată, formele pretinse a fi noi. Din toată înmormântarea asta uriașă sper să se nască altceva, nu știm ce, vom vedea la următorul proiect. Până atunci invit spectatorii la o comedie autoironică despre chinul de a-ți depăși condiția.

Sinopsis

 În anul pandemiei, un grup de tineri artiști încearcă să facă un spectacol despre decalajul dintre generații, împreună cu un regizor dintr-o generație mai în vârstă. Între ședințe de zoom, drafturi de text eșuate și efortul de a purta un dialog real, totul devine un delir de forme teatrale, o căutare febrilă de răspunsuri la întrebări retorice.

Echipa

Text de: Alexa Băcanu cu inserții ale echipei
Regia: Leta Popescu
Cu: Andreea Ajtai, Radu Dogaru, Raluca Mara, Oana Mardare, Cosmin Stănilă, Adonis Tanța
Cu participarea: Alexandru Dabija, Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, Radu Lărgeanu, Alexandra Tarce, Irina Wintze
Scenografia: Mihai Păcurar
Costumele: Teodora Frîncu
Muzica: Radu Dogaru și Adonis Tanța
Mișcarea scenică: Mihai Mihalcea
Asistente de regie: Irisz Kovacs și Ana Maria Țîrlea
Vârsta recomandată: 16+

credit foto: Mihai Păcurar


Cronici

„Leta Popescu a înmormîntat totul cu furie, umor și conștiinciozitate, căci numai după ce faci curățenie într-o casă străină te poți instala în ea (poate și de asta, în cariera ei de pînă acum, Leta a tot tatonat direcții performative, fără a se instala nicăieri, ca și cum nu și-ar găsi locul). Acum ar trebui să deschidă un șantier.”

Oana Stoica – Dilema Veche – Aceasta nu este o cronică

„(…) voi spune că apreciez acest efort uriaș de a contrabalansa într-un limbaj avântat, aspru și ironic înțepenirea în desuete tipare. Este un eșafodaj teatral remarcabil, fără discuție. Dar mă întreb, nu retoric: reușește această montare extravagantă să înlocuiască strălucirea de altădată a teatrului?.”

Adrian Țion – Liternet.ro – Stilul Reactor în acțiune – Dă-te din Soare!

„Am văzut spectacolul într-o înregistrare nu tocmai bună, dar chiar și așa, mi se pare important demersul Letei Popescu de a exorciza extragerea de sub tutela inhibantă a mentorilor. Spectacolul jonglează cu deziconizarea maeștrilor, aici regizorul Alexandru Dabija, detronat cu empatie și (auto)ironie din funcția de model ceea ce stârnește revoluții personale și zguduie însuși Reactorul ca emblemă a teatrului independent mainstream.”

Oana Stoica, SCENA9, Cu ce am rămas din teatrul lui 2021

Cassandra

CASSANDRA

texte contemporane

premieră: 30 iunie 2021

Teatrul Apollo 111, București

Intenția regizoarei

Ce moștenim de la mamele noastre și ce înseamnă să fii femeie sunt întrebări care mi-au dat bătăi de cap de când mă știu. Tocmai de aceea am și acceptat să montez acest text propus de Vanner Collective. Provocarea a constat în a găsi echilibrul între raportul nostru la feminitate/feminism și discursul autoarelor canadience. A împăca aceste două culturi, România-Canada, cu uriașele diferențe de modelele feminine a dus la un spectacol hibrid. Suntem undeva „între”.

Sinopsis

Cassandra  e o scriitoare care rămâne fără voce în ziua în care trebuie să compună și să citească elogiul mamei sale. Dispariția figurii materne declanșează un proces de auto-analiză comic-absurd prin care Cassandra încearcă să-și găsească locul, să-și înțeleagă propria feminitate, raportându-se ironic la normele sociale moștenite. Spectacolul devine o călătorie prin mintea acestei femei într-o notă sarcastică și provocatoare.

Echipa

Text: Norah Sadava & Amy Nostbakken (Mouthpiece în original)
Traducere: Denisa Nicolae
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Tudor Prodan
Muzica: Mihai Dobre
Mișcare scenică: Ștefan Lupu
Pregătire muzicală: Oana Pușcatu
Sunet: Daniel Octavian Nae
Lumini: Marius Nitu
Cu: Denisa Nicolae și Mihaela Velicu
Mulțumiri: Cristina Milea, Andrei Mihai, Roxana Jitaru, Miruna Gheorghiță, Mădălina Haiducu


Foto credit: Sorin Florea, Isidor Popescu

Cronici

„Am găsit în spectacolul Letei Popescu o poftă de joacă și de împărtășire pe care nu le-am mai văzut de mult. Și nu cred că s-ar fi putut vorbi cu adevărat despre noi și ai noștri, despre frustrările, visurile, curiozitățile, dramele, certurile și descoperirile noastre printr-ai noștri fără pofta asta. Am găsit umor acolo unde nu m-aș fi așteptat să fie (…) și am văzut o echipă de actori și un spațiu într-o lumină nouă și proaspătă, de care cred că noi toți aveam nevoie.”

Cristina Modreanu – scena.ro – Feminitatea ca test de anduranță: Cassandra la Apollo 111

Cassandra este unul dintre spectacolele revigorante din acest început de post-pandemie.”

Oana Stoica – Dilema Veche – Ce am moștenit de la mama

„Cu această premieră, Leta Popescu reușește un spectacol împlinit în structura performativă, coerent cu stilului său regizoral. Ne oferă o lectură vibrantă a unui text de scenă montat la invitația producătorului Vanner Collective cu care are în comun interesul pentru explorarea tematicii feministe, pentru reflecția critică a conflictelor intergeneraționale.”

Oana Cristea Grigorescu – observatorcultural.ro – „Mama, asta-i pentru tine“

„Spectacolul e un organism bine închegat care spune o poveste cu emoţie şi sens. Râzi, te amuzi, te sperii puţin de procentul substanţial în care te recunoşti în descrierile rostite amplificat de vocea personajului cu dublă prezenţă, ai un fior de empatie şi de vină, ai timp de reflecţie şi timp pentru plăcere strict estetică.

Alina Epîngeac – epingeac.wordpress.com – „Cassandra” sunt eu!

„Un text complicat, cu tensiuni nu ușor de decodat, pe care Leta Popescu l-a analizat, l-a descifrat extraordinar împreună și, poate, datorită unor actrițe a căror performanță m-a atins. Un spectacol curajos, intens, o reglare perfectă între cuvînt și povestea corpului, și aș spune o performanță extraordinară a celor două actrițe. Nu le-am cunoscut disponibilitatea pentru teatrul de fizicație, cu ușoare influențe din Peeping Tom, le-am văzut în alt gen de spectacole. M-am dus și a doua oară pentru că sînt multe și fine detalii care co-există în transformările de situații, de ton, de prejudecăți, un tip de energie care curge ca un fluid dintr-un discurs verbal în cel non-verbal, susținîndu-se, concurîndu-se.”

Marina Constantinescu – romanialiterară.com – „Elogiul luminii sau cîte ceva din anul 2021“

„Spectacolul are, ca și textul, tonul specific pieselor contemporane care își propun dezbateri pe teme sensibile, adoptând soluția distanțării, a lucidității în vederea unei anumite radicalizări a discursului.”

Doina Papp – revista22.ro – Mame și fiice, o relație demnă de interesul scenei

Încuiații(online)

Încuiații

(online)

premieră: 1 octombrie 2020

Centrul de Teatru Educațional Replika, București

Intenția regizoarei

Lucrul la ÎNCUIAȚI rămâne – pentru mine – perioada cea mai încărcată de întrebări despre arta teatrală, mijloace şi scop. Răspund cu o comedie critică, un spectacol transformat în film, un film transformat în spectacol filmat. Prin intersecția celor două îmi duc mai departe propria cercetare şi vă spun, împreună cu echipa, o poveste despre noi, cei blocați pe atât de multe niveluri.

Sinopsis

Suntem într-un imperiu totalitar, în plină pandemie mușamalizată. La Parada Sănătății, fetița Ministrului Culturii spune: “împăratul tușește!”. Însă în povestea asta mulțimea nu-i dă dreptate copilului, iar fetița și părinții ei sunt ridicați și încuiați într-un loc secret. Părinții caută soluții de a se salva – inspirate și din natură, și din cultură – fără să știe că fata are o cameră ascunsă în „păpușe”.

Echipa

Text: Maria Manolescu Borșa
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Gabi Albu
Sound design: Andrei Raicu
Lighting design: Radu Apostol
Cu: Actori: Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Silvana Negruțiu, Maria Cioclov

Filmare: Andreea Lăcătuș, Leta Popescu, Radu Apostol
Montaj: Andreea Lăcătuș
Machiaj: Karina Dumitru
Fotografii: Isidor Popescu, Ioana Ofelia
Mulțumiri: Cristi Niculescu, Ovidiu Cioclov
Producător: Centrul de Teatru Educațional Replika


Credit foto: Ioana Ofelia, capturi filmare



(IN)CORECT

(IN)CORECT

colaj

premieră: 14 februarie 2020

Reactor de creație și experiment Cluj

Intenția regizoarei

Mi s-a părut la un moment dat (cum încă mi se pare astăzi) că poezia teatrului nu stă în imaginea creată prin ascunderea mecanismelor specifice lui, ci stă tocmai în mecanismele lui. Mi-am zis că actorul poate prelua multe din funcțiile unei echipe de spectacol. Poate fi și mașinist, și luminist, și sunetist. Dar dacă actorul preia aceste funcții, atunci cum se comportă personajul cu un reflector în mână? Deși lucrurile par simple, suprapunerea acestor planuri devine la scenă foarte complicată. Și e ceva savuros pentru mine să fiu părtașa unei suprapuneri bizare de planuri.

 

Sinopsis

Când membrii unei familii au vieți complet diferite, granița dintre ce e corect și ce e incorect este foarte fină. Seamănă cu locul în care Dunărea se revarsă în Marea Neagră. E un loc incert, tulbure, așa cum devin în miezul nopții mințile rudelor aflate într-o vacanță în Deltă. Spectacolul (IN)CORECT jonglează cu planul fanteziilor și al dorințelor a două generații diferite. Reluarea amintirilor comune pare să fie drumul spre a fi împreună. Și dacă nu ne aducem aminte același lucru?

Echipa

Text și regie : Leta Popescu
Scenografie: Lucia Mărneanu
Atmosferă sonoră: Oana Hodade
Colaj video: Doru Vatavului
Mișcare scenică: Farid Fairuz
Asistență de regie și pregătire muzicală: Dominik M. Iabloncic
Cu: Alexandra Caras, Cătălin Filip, Oana Mardare, Alina Mișoc, Emőke Pál, Paul Sebastian Popa, Lucian Teodor Rus, Doru Taloș


Credit foto: Doru Vatavului

Deplasări și participări la festivaluri:


Festivalul Internaţional de Teatru „Interferenţe” Cluj, 2020
Festivalul DbutanT, Constanța, 2020
Teatrul Național Târgu-Mureș, prin proiectul Laborator de creație și experiment, 2021
Stagiunea „Fuori, casa”, Teatri di Vita, Bologna, 2022
Festivalul Internațional de Teatru Sibiu (FITS), 2022
Festivalul Eurothalia, Timișoara, 2022
Festivalul „25 de ore de teatru non-stop”, Sibiu, 2022

Cronici


”Am găsit în spectacolul Letei Popescu o poftă de joacă și de împărtășire pe care nu le-am mai văzut de mult. Și nu cred că s-ar fi putut vorbi cu adevărat despre noi și ai noștri, despre frustrările, visurile, curiozitățile, dramele, certurile și descoperirile noastre printr-ai noștri fără pofta asta. Am găsit umor acolo unde nu m-aș fi așteptat.” 

Lorena Copil – revistacopilot.com – Jurnalul familiei noastre cea de toate zilele

„(In)corect este unul dintre cele mai puternice spectacole ale regizoarei Leta Popescu.”

Oana Stoica – scena9.ro – Teatrul în Reactor

„(…) este unul dintre cele mai performante produse artistice ale „noilor realităţi teatrale”. (…)E foarte fresh şi foarte profund, are calitatea acestei glisări elegante între o temă clară şi modalităţi de expresie scenică eliberate de obligourile structurii coercitive. Totodată, creativitatea păstrată în interiorul unei convenţii fluide, presărate cu cârlige de sprijin pentru spectatorii alpinişti amatori, realizează efectul unei experienţe spectaculare coerente, în care emoţia şi gândul cinează pe-ndelete şi pe săturate, la o masă a reconcilierii de bună credinţă.”

Alina Epîngeac – epingeac.com – Un spectacol deloc (In)corect

„Scriitura curajoasă a Letei Popescu impune acest slalom complicat între realitate și ficțiune, între planul amintirii și cel al spectacolului, iar regizoarea din ea creează în același scop scene simbolice în care chipurile actorilor sunt puse în retroproiector, ca niște obiecte în prim-plan. „

Cristina Modreanu, Revista Scena.ro – (In)vizibil și (In)corect: teatrul ca ghid de autocunoaștere

„Foarte inteligent decupate ramurile, așchiile și umbrele din acest arbore al familiei, pe care textul și spectacolul Letei Popescu reușesc să-l planteze și mai apoi să-l cioplească și să-l dezvăluie spectatorilor pe scena Reactor-ului clujean, într-o mărturie pertinentă și emoționantă despre atmosfera apăsătoare a familiei românești.”

Luciana Antofi – Blog – După „(In)vizibil” și „(In)credibil”, Leta Popescu punctează familialul „(In)corect” cu Reactor-ul clujean

„Leta Popescu asigură un balans tare deştept atât între real şi refugiu, cât şi între generaţii. Pe rând, sunt de aplaudat şi de huiduit şi copiii, şi părinţii, şi cei despre care ne-am obişnuit să spunem ca au călcat greşit şi cei care îi arată cu degetul.”

Mihai Brezeanu – LiterNet – Operaţiunea Monstrul, etapa pe familie – (In)corect la Interferenţe, 2020

„Răspunsuri la întrebarea 2. Care a fost cel mai bun spectacol în 2020?
Raluca Rădulescu: dacă ar fi să numesc un singur spectacol din ce am văzut eu pe viu din producțiile anului 2020, ar fi (In)corect de Leta Popescu de la Reactorul din Cluj. Un spectacol de maturiate, cu umor și autoironie. Lucid, pertinent, contemporan.

Oana Stoica: Aș alege trei spectacole din acest an infernal. (In)corect (regia Leta Popescu, Reactor de Creație și Experiment Cluj) – o scanare în profunzime a disfuncțiilor familiale prin prisma conflictului intergenerațional, important aici fiind faptul că aceste conflicte nu presupun poziționări diametral opuse, „păcatele” nu sînt absolute, iar beligeranții se detestă, dar nu se urăsc. E o analiză a noroiului care băltește în jurul oricărei familii.

Miruna Runcan: Scurta fereastră de lucrat normal din vară-toamnă mi-a prilejuit mie cele mai mari bucurii: (In)corect al Letei Popescu cu echipa excelentă de la Reactor, un spectacol care ne propune un tulburător plonjeu critic-satiric-nostalgic-interogativ în relațiile noastre de familie și în noi înșine”

ANUL TEATRAL 2020 – o anchetă de Matei Martin – Dilema Veche

„Purtând consistența unui jurnal intim, „(In)corect” relevă mărturii pe care, într-un alt context, nu am avea curajul să le facem.”

Elena Coman – curatorialist.ro -Puterea feminin – 3 spectacole de teatru pe care nu trebuie să le ratezi

(IN)CREDIBIL

(IN)CREDIBIL

colaj

premieră: 04 mai 2019

 Teatrul Național Timișoara

audiență: +16 ani

Intenția regizoarei

Mi-am dorit încă de la început crearea unei lumi bizare și ludice prin care să vorbim despre ratare. I-am ales pe Mihaela Michailov, Peca Ștefan și Elise Wilk, cărora m-am alăturat și eu ca autor dramatic și am construit o lume comună. Textele noastre au personaje care nu se întâlnesc niciodată, dar toate trec prin aceleași locuri, privesc același apus, ascultă același radio și urmăresc același vlog. Doar că se raportează diferit, așa cum toți ne-am raportat diferit la tema propusă. Aș zice că regia, scenografia și luminile aduc toate cele 4 stiluri diferite de text la un numitor comun. Am creat împreună cu Oana Micu și Lucian Moga un spațiu care să se potrivească tuturor: are un pic de mister (inspirat din scena Elisei Wilk), un pic de poezie (inspirat de scena Mihaelei Michailov), un pic de tehnologie (de la Peca Ștefan) și un pic de bizarerie, de absurd, de la mine. Povestea e relevantă pentru spectator pentru că îți crează mai multe piste de interpretare și de regăsire. Te poți oglindi ușor într-o situație pentru că ea nu e prezentată cu iz de adevăr unic. E important ca spectatorii să simtă tandrețea cu care am lucrat noi la crearea acestor personaje.

Sinopsis

Acțiunea se petrece într-un oraș imaginar, într-un timp imaginar. Undeva pe lângă noi, cândva aproape. Suntem într-un viitor atipic. Nu e unul riguros în care lucrurile funcționează perfect. E unul în care s-a închis televiziune și ascultăm la Radio Unic  frământările lumii. În acest timp  ne uităm la un Vlog cu oameni ca noi care sunt urmăriți.  Viitorul e unul în care umanitatea nu dispare. Doar felul nostru de a ne raporta la noi înșine e diferit. Dar foarte posibil.
(In)Credibil, prin poveștile sale, fixează în timp și spațiu 11 variațiuni pe tema împlinirii și a ratării individuale și colective, și propune un moment de reflecție asupra responsabilității în evoluția – sau involuția – lumii în care trăim. Patru povești, patru micro-istorii, scrise de patru autori, Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Leta Popescu și Elise Wilk. Spectacolul este o frescă a lumii prezente în care ratarea este exclusiv produsul vulnerabilității noastre. Personajele din această comedie amară caută să-și crească nivelul de fericire în cel mai la îndemână mod, respectiv mint și se mint încontinuu, căci minciuna este un drog inedit, contemporan.

Echipa

de Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Leta Popescu, Elise Wilk
regie: Leta Popescu
scenografie: Oana Micu
light design: Lucian Moga
cu: Paula Maria Frunzetti, Ion Rizea, Cristian Szekeres, Romeo Ioan, Ana Maria Pandele,
Matei Chioariu, Alina Ilea, Costa Tovarnisky, Bogdan Spiridon, Irene Flamann Catalina, Mirela Puia

credit foto: Virgil Simonescu


Cronici

„Subtilitatea prin care mixează diferitele motive și leitmotive rămâne atuul cel mai savuros al regizoarei. (…) Grea misiune pentru regizoare să unifice texte scrise de autori diferiți, cu teme diferite, cu stiluri diferite, cu personaje fără legătură. În cea mai mare parte, pariul i-a reușit.”

Cristina Rusiecki – revista Cultura – Colaj modern și texte clasice

„Incredibilul „InCREDibil” reprezintă un labirint al fericirii, care analizează cu minuțiozitate, din nenumărate unghiuri și o infinitate de perspective acest sentiment intangibil: nu sunteți „singurii singuri”. Fericirea pare să fie, în mod paradoxal, atât scopul primordial, cât și frica supremă (…). Răutatea, invidia, frustrarea, duplicitatea și minciuna reprezintă principalii factori distructivi atât ai sinelui, cât și ai celor din jurul nostru, asigurându-ne drumul spre distrugere, frustrare și eșec. Toate acestea sunt prezentate printr-un ambalaj colorat țipător, unde se adaugă nelipsitul spirit ludic, râsul fiind salvarea eternă a existenței, care nu trădează niciodată.”

Oana Karina Lugojan – emotionaltheatral.wordpress.com – Metafora singurătății

(IN)VIZIBIL

(IN)VIZIBIL

(hu. Lát(hatatlan))

colaj

premieră: 5 februarie 2019

Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Sunt două principii de care încerc să țin cont în construcția unui spectacol: ce anume celebrez și împotriva a ce lupt? În cazul spectacolului (IN)VIZIBIL, mă interesează să lupt chiar cu agresivitatea certitudinilor actuale și să celebrez o vulnerabilitate a acestora.  Îmi pare că lumea e din ce în ce mai hotărâtă și mai pregătită să ia poziții. Dar mă întreb, nu este acesta rezultatul unei fragilități generale? Îmi propun să inducem senzații și nu să exprimăm teorii. Cred (încă) cu tărie că teatrul poate trage reale semnale de alarmă și poate – în același timp – să fie un refugiu. Și mai cred ceva:  că sub întregile noastre măști sociale purtate în contexte în care suntem nevoiți să avem o părere, o poziție clară, să intrăm în tabere pro sau contra, cred deci, că în spatele tuturor acestora, se află, fragil, același lucru: dorința de a fi bine, de a se face liniște în noi.

Sinopsis

Spectacolul (In)Vizibil vorbește despre vulnerabilitate, într-un prezent în care singura constantă pare să fie lipsa de siguranță a lumii și a individului în lume. Traversând șapte episoade ale fragilității (de la Planetă – Continent – Țară – Oraș – Familie – Cuplu până la Individ), spectacolul devine o călătorie prin senzații, pornind de la singurătate și ajungând la solitudine. Colajul de texte semnate de autori contemporani români și maghiari se juxtapune cu o serie de imagini construite constant ca o instalație vizuală. Spectatorul este invitat să privească cu deschidere un act de reflecție asupra lui în lume și asupra lumii din jurul lui.

Echipa

regie: Leta Popescu
traducerea, dramaturgia: Andrei Dósa
voce: Tekla Tordai
mişcare scenică: Ferenc Sinkó
muzica: Magor Bocsárdi
decorul, instalații video, animații: Mihai Păcurar
regia tehnică: Enikő Albert
cu: András Buzási, Áron Dimény, Loránd Farkas, Gábor Viola, Csilla Varga, Tímea Jerovszky, Emőke Kató

credit foto: Biró István, Bogdan Botaș


Cronici

„Beyond the special magnetism of the poetry, the performance conquers by its surrealist touch, by the juxtaposition of incongruous, light-dark images, by the science of pauses and silences, by the movement, by the performance of the actors, by the director’s flair for coagulating all these instruments into the mystery that fills the stage. Welcome back, Poetry, to the theatre! I hope you stay.”

Cristina Rusiecki – revistacultura.ro – Teatru. Post-drama, jocuri video, cabaret

„Încă din prolog,(…)  se întrevede ideea unui spectacol atipic, care până la final se va concretiza într-un adevărat experiment teatral. (…) Cu (IN)VIZIBIL, Leta Popescu aduce pe scenă o căutare contemporană, dublată de un text fresh și un limbaj teatral interesant. Un pariu câștigat pentru Teatrul Maghiar de Stat Cluj.”

Ioana Gonțea – scena.ro – Drumul de la vizibil la invizibil

„Ca întreg, spectacolul este o continuă demitizare, deconstrucție de prejudecăți și stereotipuri. (…) Un spectacol la limita dintre experimental și inovativ, în care există inclusiv instalație sonoră, dar și instalație de corpuri umane, Lát(Hatatlan)/(IN)VIZIBIL va deveni o adevărată piatră de încercare pentru publicul clujean: dacă vor veni spectatori și vor fi multumiți, atunci înseamnă că e loc pentru schimbare.”

Nona Rapotan – bookhub.ro – Polemica modernității sau polifonia egoului

„În esență, (IN)VIZIBIL e un spectacol meditativ despre absența solidarității și disoluția colectivității, despre individualism și insolitare tehnologică, toate anulînd plasele de siguranță și expunînd lumea în care trăim la fragilitate și autodistrugere.”

Iulia Popovici – Observatorul Cultural – Singurătatea omului de cursă lungă

„Deschis spre experiment, stilul său regizoral abordează teatrul performativ și eliberează actorul din convenția personajului, în căutarea unui limbaj scenic sintetic ce problematizează raportul cu lumea al generației de artiști împreună cu care s-a afirmat.”

Oana Cristea Grigorescu – Observatorul Cultural – Jocul oglinzilor convexe

„(IN)VIZIBIL se încadrează într-o serie de experimente teatrale post-dramatice care, în timp ce se îndepărtează de situații scenice explicite, se bazează foarte mult pe text. Dar textul de aici e poezie, nu dramă. Aspectul colajului poate fi astfel găsit simultan în construcția lumii de dincolo de narațiune și în crearea unui univers teatral care combină artele, muzica, filmul (video) și instalația. Astfel, succesul spectacolului constă în crearea acestui univers și în posibilitatea de a fi conectat la el.”

Kovács Bea – Játéktér – Halványkék pötty // Un palid punct albastru

„În doar o oră de spectacol, limbajul Letei Popescu, original, îndrăzneţ şi isteţ, devine memorabil. Mashup-ul liric funcţionează ca atât ca text de sine stătător, cât şi vehicul de promovare a poeziilor originare. Într-un context festivalier, Leta Popescu ar putea lejer susţine tronsonul de late night show, mixând creaţii artistice, concepte ideologice, situaţii de viaţă. „

Mihai Brezeanu – LiterNet – Poem teatral punk – Lát(hatatlan) / (In)vizibil la Interferențe, 2020

„(IN)VIZIBIL este un experiment îndrăzneţ din partea Letei Popescu, care îşi asumă o abordare simbolică în detrimentul uneia descriptive, astfel încât preschimbă scena într-o colecţie de momente pe care le pune laolaltă cu multă subtilitate.”

Răzvan Rocaş – LiterNet – Coeziune poetico-dramatică – Lát(hatatlan) / (In)vizibil la Interferenţe, 2020

„În doar o oră de spectacol, limbajul Letei Popescu, original, îndrăzneţ şi isteţ, devine memorabil. Mashup-ul liric funcţionează ca atât ca text de sine stătător, cât şi vehicul de promovare a poeziilor originare. Într-un context festivalier, Leta Popescu ar putea lejer susţine tronsonul de late night show, mixând creaţii artistice, concepte ideologice, situaţii de viaţă. „

Cristina Modreanu, Revista Scena.ro , (In)vizibil și (In)corect: teatrul ca ghid de autocunoaștere