American Dream

American Dream

texte contemporane

premieră: 5 mai 2015

Teatrul Național Lucian Blaga, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Atâta timp cât ne întrebăm cu ce sunt moldovenii superiori uzbecilor, putem să ne întrebăm și cu ce sunt românii superiori moldovenilor. Putem să mergem mai departe cu întrebările asupra superiorității oricărei națiuni față de o alta. Răspunsul ar trebui să ne liniștească: cu nimic. Când povestea unui „nimeni“ este povestea tuturor și când marile puteri joacă Monopoly, noi „nimenii“, ar trebui să ne simțim cumva mai liniștiți unul lângă altul. Și asta pentru că participăm cu toții la fluturarea steagurilor. Invit nu la toleranță, ci la înțelegere. Poate și la solidaritate, soră cu responsabilitatea.

Sinopsis

„American Dream” spune povestea unei tinere studente din Republica Moldova care este nevoită să lucreze în Moscova, la negru, pentru a plăti o datorie pe care a făcut-o ca să plece, inițial, în Statele Unite cu programul Work and Travel. Adeptă a unui teatru documentar-politic, Nicoleta Esinencu vorbește în textul ei despre „visul american” și cel „rusesc”, mixând engleza cu româna moldovenească. Un spectacol emoționant ce vorbește despre manipulare și ideologii politice, într-o structură de tip colaj, având ca punct de pornire regulile jocului „Monopoly”.

Echipa

text: Nicoleta Esinencu
regia: Leta Popescu
asistent de regie: Cătălin Filip
scenografia: Brândușa C. Bălan
asistent de scenografie: Gloria Gagu

video: Alexandru Lupea, Alexandru Ponoran
muzica: bhkata
cu: Diana Buluga, Sânziana Tarţa, Alexandra Tarce
producător: Teatrul Național Lucian Blaga, Cluj


credit foto: Nicu Cherciu


Participări la festivaluri:

Festivalul Fast Forward din Braunschweig, Germania, noiembrie 2015


Ghinga

Ghinga

de la proză la spectacol

premieră: 6 februarie 2015

Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Am găsit în povestea lui Dan Coman o critică a sistemului educațional. Am optat pentru semnalul de alarmă tras asupra îngurgitării forțate a artei contemporane în toate mediile care au legătură cu educația și cultura. Suntem în fața obsesiilor neamului nostru: ridicarea pe piedestal a poetului, integrarea forțată și chinuită a modelelor europene/occidentale, religia și ortodoxismul fără margini etc. Povestirea aleasă a devenit, astfel, o radiografie a poporului român reprezentat pe de o parte de oamenii de la țară și pe de alta, de tânătul artist, poet de la oraș.

Sinopsis

La insistențele unei învățătoare din comuna Ilva Mică, județul Bistrița-Năsăud, poetul Dan Coman acceptă să facă o vizită la școala din localitate pentru o întâlnire cu elevii clasei a cincea. Drumul din Bistrița până la Ilva cu o Dacie veche și primirea  oaspetelui de către autorități, „așa cum se cuvine” amână considerabil momentul întâlnirii cu cei mici. Ajuns într-un final în sala de clasă, poetul se află pus în fața unei surprize ale cărei dimensiuni cresc până aproape de granițele realității. O relatare intimă, personală, din perspectiva poetului, despre întâlnirea poeziei contemporane cu tradițiile neamului.

Echipa

Regie*:
Partea I: Drumul – Valentina Gabor
Partea a II-a: Serbarea – Leta Popescu
Partea a III-a: Violul – Andrada Lazăr
Dramaturgie: Oana Hodade și Valeriu A. Cuc
Scenografie: Brândușa C. Bălan

Regie muzicală: Răzvan Krivach
Cu: Doru Taloș, Cristina Bodnărescu, Cătălin Filip, Oana Mardare, Alex Tatu, Boglarka Veligdan.
Copii: Maya Kovács, Mira Naiba, David Chiorean, Ștefi Petriș, Sebastian Topan, Elise Guțan Florian, Aprilia Pogăcean, Darie Naiba, Alex Lucăcel, Mayanna  Bartalus
Figurație (dansatori): Cristian Vincze și Eugen Nicoară
Producător: Asociația Reciproca în parteneriat cu Facultatea de Teatru și Televiziune și Fabrica de Pensule

*Conceput ca un experiment al anului II de master regie, Ghinga are trei regizori ce au lucrat fiecare la câte un capitol al spectacolului. Leta Popescu semnează capitolul central și coordonează întregul proiect.


credit foto: Robert Puțeanu


Cronici

„Textul combină cu mare inteligenţă fragmente narative din povestirea lui Dan Coman, dar şi un florilegiu de poeme ale autorilor din aceeaşi generaţie şi cu estetici asemănătoare cu cea a lui Dan Coman, construit cu subtilitate pentru scena serbării (regizată de Leta Popescu), în care evoluează nu mai puţin de zece elevi, între 4 şi 13 ani.”

Miruna Runcan, Observatorul Cultural, „ Reactor şi Reciproca. Alternativele programatice, etic-estetice”

„Punct culminant al spectacolului, serbarea copiilor actori, este şi scena regizată de Leta Popescu. Copiii recită poeziile lui Dan Coman din volumul Ghinga, basculează fabula în metaforă. Retrăim falsul festivism, ospitalitatea agresivă ce nu reuşesc să ascundă indiferenţa societăţii faţă de artist.”

Oana Cristea Grigorescu, Radio Cluj „ Cu vorbele afară din mine”

„Adaptarea scenică a povestirii „O întâlnire cu cititorii” care apare în cartea lui Dan Coman “Irezistibil” face furori la Fabrica de Pensule din Cluj! „Acolo, la Fabrica de pensule din Cluj, niște oameni foarte tineri și extrem de talentatți s-au gîndit să pună în scenă Ghinga, După ce am văzut piesa, a început chiar să-mi placă povestirea. Habar n-aveam ce mișto poate să fie! Trei regizoare – Leta Popescu, Andrada Lazăr, Valentina Gabor – șase actori (unul dintre ei, Doru Mihai Talos – senzațional), 10 copii, un tînăr poet, Valeriu A. Cuc – au gândit totul. A fost foarte frumos. Măgulitor. Pentru cîteva ore am prins curaj…” a povestit Dan Coman într-un interviu despre piesa de teatru pe care a revăzut-o şi zilele trecute, la Cluj.”

Ioana Bradea, bistriteanul.ro „Ghinga lui Dan Coman a fost pusă în scenă la Cluj”

Poker

Poker

de la proză la spectacol

premieră: 12 iunie 2014

Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Deși pare un alt roman al unui puști rebel care trăiește doar din jocuri de cărți, personajul principal mi-a atras atenția prin contrastul puternic dintre cum își trăiește viața și cum și-o gândește sau și-o visează. Subiectele surprinse în cele două romane ating probleme pe care intenționez să le aduc în fața publicului și prin alte spectacole: adolescentul întârziat sau generația Peter Pan, viciile și temerile adolescenților de astăzi, identitate și mentalitate la 20 de
ani etc. Poker e un spectacol din care mi-am dorit să reiasă un mod de a gândi și de a fi al generației din care fac parte.

Sinopsis

Poker îl are în prim plan pe Tudor, un tânăr de douăzeci și ceva de ani, surprins în câteva momente definitorii din evoluția sa ca adult. Trecând prin experiența lumii underground și a jocurilor de noroc, personajul atrage atenția prin contrastul puternic între viața la care aspiră și cea pe care o trăiește. Pus într-o situație limită de către un grup de interlopi, Tudor nu reușește să facă față situației cu luciditate. Asistăm, astfel, la un amalgam de reacții și porniri ale
personajului, care reflectă problemele și valorile generației sale. Complexitatea personajului și contradicțiile sale interioare sunt puse în valoare de trei actori, fiecare surprinzând ipostaze diferite ale personalității protagonistului.

Echipa

Texte: romanele Poker și Poker. Black Glass de Bogdan Coșa
Regie și scenografie: Leta Popescu
Dramaturgie: Leta Popescu și Adriana Hăgan

Cu: Paul Socol, Doru Taloș, Valentin Oncu
Figurație: Valeriu A. Cuc și Lorand Maxim
Producție*: Asociația Reciproca în parteneriat cu Reactor de creație și experiment Cluj

* Început ca examen de semestru I al anului I de master, Poker s-a născut la Fabrica de Pensule în cadrul parteneriatului dintre această instituție și Facultatea de Teatru și Televiziune. Mai târziu, spectacolul a devenit o producție a Asociației Reciproca în colaborare cu Reactor de creație și experiment, având loc transformări considerabile la nivel de structură dramatică și regizorală, dar și noi investiții în producție.


credit foto: Irina Iacob


Participări la festivaluri

Festivalului de Teatru Indepedent București, noiembrie 2014.
RestArt&Music Festival, Satu Mare, decembrie 2014

Cronici

„Într-un cadru scenografic minimal, spectacolul Poker vorbeşte, cumva, cam despre toate frământările primei tinereţi – de la însingurare până la dependenţa emoţională, trecând prin amoruri ratate, pierderi definitive, traume majore şi deziluzii cotidiene, supradimensionate de lentila autoizolării. Nu este, deci, o poveste despre poker, ci una în care, printre altele, se joacă şi poker.
Nu este o lecţie de viaţă, nu are un caracter pilduitor. Nu pleci acasă ştiind cine eşti, sau cine ai putea fi. În cel mai bun caz, însă, te alegi cu câteva întrebări sâcâitoare şi cu un nod în gât; şi, mai ales, cu convingerea că teatrul independent din România este un organism viu, în permanentă dezvoltare şi conectat la realitatea noastră cea de toate zilele.”

Alexandra Dima, LiterNet.ro, „Poker. Singurătate în trei”

„Dinamic, alert, frapant, Poker este un spectacol din categoria celor cu cărţile pe faţă. El nu menajează, fiindcă nu prea mai are motive să o facă. Pe spectator e bine să-l zgudui din când în când, să-şi pună întrebări, să se scuture de praf şi să-şi facă inventarul.”

Lorena Copil, LiterNet.ro, „Eu joc ca să trăiesc. Tu? ”

Dramatizarea-concept regizoral a Letei Popescu optează curajos pentru crearea unei situaţii dramatice care nu există în textul romanului, dar provine din el, şi care oferă „spaţiul de verosimilitate” pentru antrenarea scenică a canavalei narative.[…] Tudor cel de 26 de ani e, în fond, oricare dintre martorii din sală. Iar aceştia reacţionează în consecinţă.

Miruna Runcan, Observatorul Cultural, „Reactor şi Reciproca. Alternativele programatice, etic-estetice”

Cum nu am făcut filmologie ori teatrologie, critica mea e una viscerală, mă bazez pe reacţiile pe care le am, adică e de bine dacă un film sau un spectacol mă face să simt ceva – îmi scotoceşte prin inimă, îmi dă pumni în plex, îmi trezeşte fluturi în stomac etc. Iar “Poker” m-a lăsat vlăguită la final.

Raluca Bugnar, Zoldike Blog – „Poker cu povești din culise”

9 din 10

9 din 10

devised theatre

premieră: 11 mai 2014

REACTOR de creație și experiment, Cluj-Napoca

Intenția regizoarei

Am fost întotdeuna atrasă de cărțile motivaționale și m-am întrebat deseori cum poate o broșură să te învețe să iubești sau să ai succes, să fii apreciat sau…perfect. La început mi s-a părut amuzant, însă în momentul în care am realizat că acest tip de literatură nu e doar ridicol ci și extrem de periculos m-am hotărât să vorbesc despre asta. Pentru că industria cărților motivaționale profită mizerabil de vulnerabilitatea și slăbiciunea omului disperat. Mi-am dorit să vorbesc despre autenticitate și nu puteam să o fac decât punând în evidență opusul.

Sinopsis

Acid şi ironic, „9 din 10” este o critică a industriei cărților motivaționale şi o celebrare a autenticităţii din spatele normelor propuse de acestea. Spectacolul confruntă publicul cu realitate aflată la limita dintre „how to be…” şi „be yourself!”. De un comic savuros, poate chiar grotesc „9 din 10” pune pe masa o temă puternică, critică standardele actuale de perfecţiune și îndemnă la asumare propriei identități.

Echipa

Voce: Bianca Pintea
Regia: Leta Popescu
Dramaturg: Ana Cucu Popescu
Cu: Oana Hodade, Doru Taloș, Oana Mardare


credit foto: Robert Puțeanu


Participări la festivaluri

Fest Tin Caracal (iunie 2014)
Fringe Festival Sibiu (iulie 2014)
Teatru Ariel, Tîrgu Mureș (iulie 2014)
Maratonul Teatrului Independent – Bucharest Fringe (octombrie 2014)
RestART & Music Festival Satu Mare (decembrie 2014)
Festival – 25 De Ore De Teatru Non Stop – Sibiu (aprilie 2015)
Oha Beach, Mamaia (august, 2015)
Theaterstock International Arts Festival Bacău ( august 2015)
Zilelor Castelului Banffy, Bonțida (august 2015)
Festivalul de teatru PLEDEZ PENTRU TINE(ri), Piatra Neamț (octombrie 2015)
Festival des aktuellen europäischen Theaterschaffens, Viena (octombrie 2015)
ANTAGON Festival, Timișoara (octombrie 2015)

Cronici

„Spectacolul culminează cu scena acid ironică a concursului de televiziune pe teme de cultură motivaţională, dezamorsată de momentul final, de sinceritate netrucată, în care performerele îşi expun fragilitatea umană reală, personală. E un moment ce degajă nota de adevăr a temei spectacolului, un spectacol care nu vrea altceva decât să râdem împreună de excesele lui politically correctness şi să regăsim frumuseţea fragilităţii umane şi curajul de a rămâne noi înşine.”

Oana Cristea Grigorescu – Teatrul-Azi.ro – „9 din 10 rămânem oameni”

„9 din 10 e un spectacol care te motivează prin stilu-i demotivaţional să-ţi vezi de ale tale, să te confrunţi cu ale tale franc, ascunzându-ţi totuşi ca până acum cele rele şi grele şi supravieţuind conştient cu toate metehnele în cârcă.”

Diana Câmpean – RevistaBulevard.ro – 9 din 10 oameni ar trebui să vadă spectacolul “9 din 10”

„Spectacolul nu răspunde întrebării „Cine e de vină pentru această mentalitate?”, doar pune publicul față în față cu efectele „rețetelor” de socializare și rezultatul este de un comic savuros, poate chiar grotesc pentru cei care se recunosc în situațiile prezentate.”

Alexandra Chițu – LiterNet.ro – „Reacţie Reciprocă – 9 din 10 la Reactor”

„9 din 10 este un spectacol reuşit în primul rând la nivelul unei receptări imediate, nu este încărcat de tezism şi nu atacă în nicio direcţie politică.(…) 9 din 10 nu este doar pentru consumatorii de cărţi motivaţionale, ci şi pentru justiţiarii care nu realizează că repetă, la altă scară, aceleaşi dihotomii. Nimeni nu e mai bun, nimeni revoluţionar, nimeni deloc încorsetat.”

Beatrice Lăpădat – LiterNet.ro – „Managementul succesului vs. poetica eşecului”

Parallel

Parallel

devised theatre
regie Ferenc Sinkó și Leta Popescu

premieră: 5 decembrie 2013

Fabrica de Pensule, Cluj Napaoca

produs de GroundFloor Group

Intenția regizoarei

Parallel este pentru mine unul din cele mai speciale spectacole și asta datorită coregrafului și regizorului Ferenc Sinkó care m-a invitat în echipa creată de el. Prin urmare, aș zice că mai degrabă am avut rolul de regizor secund, învățând ce înseamnă creație colectivă (devised theatre) de la Ferenc Sinkó, profesor
de actorie la UBB dar și actor al Teatrului Maghiar de Stat.
Indiferent de rolurile pe care le-am avut în crearea spectacolului, am abordat împreună tema asumării sexualității. Am spus două povești paralele cu scopul de a face publicul empatic cu problema homosexualității. Am încercat să transmitem simplu dar direct un mesaj general valabil care încheie spectacolul: „Our Father Who art in heaven, I live to love. // Tatăl nostru care ești în ceruri, trăiesc ca să iubesc. ”

Sinopsis

„Parallel” are la baza experiențele protagonistelor Lucia Mărneanu și kata bodoki-halmen. Creat din propunerile celor două artiste și din texte scrise de întreaga echipă, spectacolul provoacă printr-o abordare directă a temelor: corp, identitate sexuală, refulare, acceptare. Corpurile în mișcare, drag-show-ul și muzica originală de kata bodoki-halmen și danaga fac spectacolul dinamic și penetrant.

Echipa

Texte: întreaga echipă
Concept/Coregrafie: Ferenc Sinkó
Regia: Ferenc Sinkó și Leta Popescu
Scenografia: Valentin Oncu
Cântece: kata bodoki-halmen
Muzica: danaga
Costume: Gyopár Bocskai
Asistent tehnic: Attila Almási

Cu: Lucia Mărneanu, kata bodoki-halmen

Producător: GroundFloor Group
Coproducător: ColectivA


credit foto: Roland Vaczi


Participări la festivaluri

Festivalul Temps d’Images Cluj, noiembrie 2013 (avanpremieră)
LikeCNDB#1 –București, februarie 2014
Festival – 25 De Ore De Teatru Non Stop Sibiu, martie 2014
Romanian Dance Showcase București, aprilie 2014
Festivalul Internațional de Teatru Nou – Arad, mai 2014
FEST-FDR Timișoara, iunie 2014
Festivalul Internațional de Teatru Atelier, Sfântu Gheorghe, iunie 2014
Festivalul PERFORM Iași , iunie 2014
International Festival Konfrontacje, Lublin, Polonia, octombrie 2014
Festivalul Național de Teatru București, noiembrie 2014
Chisinău,invitați de Teatru-Spălătorie, decembrie 2014
Interferences, Internaţional Theatre Festival Cluj, decembrie 2014
Contemporary Drama Festival (KDF), Budapesta, decembrie 2014
International Performance Art Festival-Warehouse Copenhaga, februarie 2015
Dunapart – Conteporary Performing Arts Platform Budapesta, martie 2015
BAZAAR (identity.move!), Praga, martie 2015
Dance Week Tg.-Mureș, mai 2015
Infinte Dance Festival Oradea, mai 2015
Premieres Festival Karslruhe, iunie 2015
Ex-Ponto Festival Ljubljana, septembrie 2015
#dráMA7 Odorhei, octombrie 2015
Desiré Central Station,Subotica, Serbia decembrie 2015
Thealter Fesztival Szeged, iulie 2016

Cronici

„Spectacolul Parallel, trebuie văzut pentru punerea în scenă inteligentă, sinceră şi încărcată de emoţie a unor teme prea puţin familiare scenei româneşti. Dar nu numai pentru atât.”

Mirela Sandu – Adevărul.ro – „Vieţi paralele, crize împărtăşite

„Am ieşit de la acest performance cu un sentiment încercat nu prea des: că este important să se scrie despre el. Se scrie despre spectacole mai mult sau mai puţin reuşite, despre estetici şi teme noi, despre tendinţe şi direcţii. Rareori însă, ceea ce vedem reprezintă un punct de cotitură, semnul unei schimbări – de gîndire, expresie sau atitudine –, o inovaţie sau (măcar) o acordare cu timpul şi timpurile […] Cu două performere absolut fabuloase, Parallel este spectacolul anului 2013.”

Oana Stoica – Dilema Veche – „Ca o lovitură de cuțit”

„Parallel” este un spectacol despre căutarea sinelui, despre liberul arbitru şi acceptare. Despre multiplele posibilităţi ale existenţei umane, despre Celălalt, despre cum să nu te loveşti de libertatea celuilalt. Despre esenţa lucrurilor în această lume controlată de prejudecăţi şi convenţii. Un spectacol
care poate să-ţi vorbească sau nu, depinde de categoria umană din care faci parte. Merită văzut, chiar şi numai pentru că ne plângem că în peisajul artistic autohton se montează piese în al căror conţinut publicul de astăzi nu se recunoaşte.”

Lavinia Șerban – Yorick.ro – „Cu sine paralel”

„Parallel este, înainte de toate, un spectacol inteligent, care se joacă atât de subtil cu nervii privitorului, încât acestuia din urmă i-ar trebui o stăpânire de sine îndelung exersată pentru ca, la sfârşit, să nu se simtă uşor buimăcit. Din câte îmi pot aminti acum, fără un efort intens de memorie, sunt puţine
experienţele teatrale la care am plonjat cu o asemenea repeziciune bulversantă dintr-o stare psihică în alta, până la traversarea unei galerii întregi de emoţii – care s-au tot subminat reciproc, gata de o încăierare în toată regula. Recunosc, m-am plictisit, m-am enervat, am râs şi m-am entuziasmat progresiv, pentru ca, în cele din urmă, să întrevăd mecanismul complex din spatele unei construcţii spectaculare de o simplitate deconcertantă. Ferenc Sinkó şi Leta Popescu se străduiesc, parcă, să anestezieze vigilenţa celor din public, pentru a-i face mai vulnerabili în faţa surprizelor succesive din care se constituie, până la urmă, întreaga reprezentaţie.”

Alexandra Dima – Eliberart.ro – „Râzi, plângi în…paralel”